Atrofie musculară – cauze, simptome și opțiuni de tratament

Atrofia musculară înseamnă pierderea masei musculare – mai exact, mușchii devin mai slabi, mai subțiri și mai puțin funcționali decât ar trebui. Apare frecvent în urma unei perioade lungi de inactivitate, din cauza unei accidentări, a unei boli cronice, a unei alimentații dezechilibrate sau a unor afecțiuni neurologice ori genetice.

În lipsa stimulării fizice, corpul începe să „consume” fibrele musculare, ca mecanism de conservare a energiei, ceea ce duce la scăderea forței și a mobilității. Această degradare progresivă afectează capacitatea de a face lucruri simple – de la urcatul scărilor până la menținerea echilibrului.

Cei mai afectați sunt pacienții imobilizați la pat, vârstnicii sau persoanele aflate în convalescență, dar atrofia poate apărea și la tineri în lipsa mișcării regulate sau în cazul unor boli autoimune sau metabolice.

Vestea bună este că, în multe cazuri, această afecțiune poate fi tratată sau chiar inversată, cu ajutorul kinetoterapiei, al unei nutriții corecte, al stimulării musculare și, uneori, prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală.

În acest articol vei descoperi ce este atrofia musculară, ce tipuri există, care sunt cauzele ei, cum se manifestă, ce soluții de tratament sunt disponibile și ce poți face concret pentru a-ți recăpăta forța și mobilitatea.

Ce este atrofia musculară și care sunt cauzele ei?

Sursa foto: Shutterstock.com

Atrofia musculară înseamnă pierderea masei musculare. Mai concret, mușchii devin mai mici, mai slabi și mai puțin funcționali decât în mod normal. Afecțiunea este cunoscută și sub denumirile de amiotrofie sau hipotrofie musculară și poate apărea din mai multe cauze.

În cele mai multe cazuri, atrofia se instalează în urma unei perioade îndelungate de inactivitate fizică. Dacă o persoană nu mai folosește anumite grupe musculare – fie din cauza unei accidentări, a unei boli, a imobilizării la pat sau a unui stil de viață sedentar – corpul începe să descompună fibrele musculare pentru a conserva energie. Asta înseamnă că, în lipsa mișcării, mușchii „se topesc” treptat.

Această degradare poate fi accentuată de o alimentație deficitară, boli cronice, tulburări de absorbție sau chiar afecțiuni genetice.

Când apare atrofia musculară?

• la persoanele imobilizate la pat o perioadă lungă;
• în urma unei fracturi sau a unei intervenții chirurgicale;
• în cazul bolilor neurodegenerative;
• din cauza malnutriției sau a unor afecțiuni care împiedică absorbția nutrienților;
• odată cu înaintarea în vârstă (atrofie musculară legată de sarcopenie);
• din cauza unor factori genetici (ex: amiotrofia spinală).

Atrofia musculară cauzată de alimentația deficitară

O alimentație dezechilibrată, săracă în proteine, vitamine și minerale esențiale poate duce în timp la scăderea masei musculare. Mai ales în cazul unor boli digestive (boala celiacă, sindromul de intestin iritabil, cancer), corpul nu mai absoarbe nutrienții așa cum ar trebui, ceea ce accelerează procesul de degradare musculară.

Atrofia musculară și cașexia

Cașexia este o afecțiune gravă, întâlnită frecvent la pacienții cu boli cronice precum cancerul, HIV sau scleroza multiplă. Se caracterizează prin pierdere masivă în greutate și slăbiciune musculară, chiar și atunci când persoana afectată are un aport alimentar adecvat. În aceste cazuri, atrofia musculară este greu de stopat fără tratament medical complex.

Trecând de tratamentele recomandate de medic și exercițiile de recuperare, unii pacienți pot beneficia de sprijin din partea suplimentelor naturale. Shilajit, un extract mineral natural din zona munților Himalaya, este recunoscut pentru proprietățile sale revitalizante. Acesta susține nivelul de energie, funcțiile metabolice și ajută la combaterea stresului oxidativ, fiind un adjuvant valoros în procesul de refacere a masei musculare.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Atrofia musculară de cauză genetică

Anumite tipuri de atrofie sunt ereditare, cum este amiotrofia spinală, o boală genetică rară ce afectează neuronii motori. Aceasta duce la slăbiciune progresivă și pierderea masei musculare încă de la vârste fragede și necesită tratament neurologic specific.

Simptomele atrofiei musculare

Sursa foto: Shutterstock.com

Simptomele de atrofie musculară pot fi diferite de la o persoană la alta și depind de cauza exactă și de cât de avansată este problema. În general, pe lângă masa musculară redusă, persoanele afectate pot prezenta următoarele manifestări:

• un braț sau un picior vizibil mai mic decât celălalt – diferența se observă adesea cu ochiul liber și poate fi primul semn că mușchiul nu mai este folosit corespunzător;
• perioade lungi de inactivitate – mulți pacienți evită mișcarea din cauza slăbiciunii, dar lipsa de activitate agravează problema;
• probleme de echilibru – mușchii slăbiți nu mai susțin bine corpul, ceea ce duce la instabilitate și risc crescut de căderi;
• slăbiciune musculară localizată sau generalizată – orice activitate care implică efort fizic devine mai dificilă, de la urcatul scărilor până la ridicarea unei sacoșe.

Dacă recunoști oricare dintre aceste semne, este important să te adresezi unui medic. Cu cât atrofia este identificată mai devreme, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari.

Tipuri de atrofie musculară – neurogenă, fiziologică, patologică, disfuncțională și legată de inactivitate

Atrofia musculară poate apărea sub mai multe forme:

• Atrofia neurogenă – este cauzată de leziuni sau boli ale nervilor care controlează mușchii. Practic, mușchiul nu mai primește semnale de la creier și începe să se micșoreze. Un exemplu cunoscut este amiotrofia spinală, o afecțiune genetică gravă ce afectează neuronii motori.
• Atrofia fiziologică – apare atunci când mușchii nu mai sunt folosiți, de exemplu în cazul imobilizării după o fractură sau din cauza unui stil de viață sedentar. Este reversibilă dacă se intervine cu mișcare și nutriție adecvată.
• Atrofia patologică – este asociată cu alte afecțiuni medicale (cum ar fi infecțiile cronice, bolile autoimune sau unele tipuri de cancer) și afectează direct țesutul muscular. De exemplu, pierderea masei musculare din picioare este frecventă în această formă.
• Atrofia disfuncțională – se manifestă când mușchii sunt folosiți incorect sau inegal. Dezechilibrele musculare, postura greșită sau mișcările repetitive pot duce, în timp, la atrofierea anumitor grupe musculare.
• Atrofia prin inactivitate – similară cu cea fiziologică, dar asociată mai des cu sedentarismul prelungit, specific unui stil de viață modern sau anumitor locuri de muncă. Poate fi prevenită ușor prin mișcare zilnică, chiar și moderată.

Diagnosticarea atrofiei musculare

Dacă atrofia musculară este provocată de o altă afecțiune de fond, este posibil să fie necesare investigații suplimentare pentru a identifica cauza. Medicul îți va cere istoricul medical complet și va efectua o examinare fizică detaliată pentru a evalua starea mușchilor.

Cel mai probabil, vei fi întrebat dacă:

• ai avut leziuni recente sau mai vechi;
• ai fost diagnosticat anterior cu afecțiuni cronice;
• iei medicamente fără prescripție sau suplimente alimentare;
• ce simptome ai și de cât timp te confrunți cu ele.

Pentru stabilirea diagnosticului și excluderea altor boli, medicul poate recomanda următoarele investigații:

• analize de sânge – pentru a detecta anomalii ale enzimelor musculare sau ale sistemului imunitar;
• radiografie – oferă informații despre structura osoasă și poziția mușchilor;
• RMN (rezonanță magnetică) – vizualizează detaliat țesuturile musculare;
• CT (tomografie computerizată) – evaluează modificările structurale;
• electromiografie (EMG) și studii de conducere nervoasă – măsoară activitatea mușchilor și a nervilor;
• biopsie musculară sau nervoasă – în cazuri mai complexe, pentru a examina țesutul afectat la nivel microscopic.

În funcție de rezultate, vei putea fi trimis la un neurolog, reumatolog sau alt specialist. Dacă simți că ai nevoie de o altă opinie, nu ezita să o ceri.

Tratamente, medicamente și creme eficiente pentru mușchii atrofiați și atrofia musculară

Tratamentul atrofiei musculare se stabilește în funcție de severitatea afecțiunii și de prezența unor boli asociate.

Fizioterapia

Fizioterapia joacă un rol esențial în prevenirea complicațiilor și în stimularea refacerii masei musculare. Kinetoterapia, prin exerciții specifice, contribuie la:

• creșterea forței și rezistenței musculare;
• reducerea spasticității;
• îmbunătățirea circulației în zonele afectate.

Un plan bine structurat de exerciții, supravegheat de un specialist, poate accelera procesul de recuperare.

Terapia cu ultrasunete focalizate

Această tehnică modernă utilizează fascicule de ultrasunete care pătrund în profunzimea țesuturilor musculare. Stimularea produsă favorizează contracțiile mușchilor atrofiați și poate susține regenerarea acestora în cazul unor afectări moderate.

Stimularea electrică funcțională (FES)

FES este o metodă eficientă folosită pentru menținerea tonusului muscular și recuperarea funcției în zonele afectate. Prin plasarea electrozilor pe mușchii slăbiți, se aplică impulsuri electrice care provoacă contracții musculare controlate, simulând activitatea fizică naturală. Este frecvent utilizată în programele de reabilitare neuromusculară.

Tratamentul medicamentos

Deși nu există un tratament medicamentos universal valabil pentru toate formele de atrofie, în unele cazuri pot fi recomandate:

• corticosteroizi sau antiinflamatoare, în formele inflamatorii;
• medicamente specifice, cum este cazul atrofiei musculare spinale, unde tratamentul poate încetini progresia bolii.

Decizia privind terapia medicamentoasă trebuie luată doar de medic, în urma unor investigații amănunțite.

Intervenția chirurgicală

În formele severe de atrofie musculară, cauzate de traumatisme, afecțiuni neurologice sau malnutriție, chirurgia poate reprezenta o soluție. Intervențiile pot viza corectarea poziției membrelor, eliberarea nervilor comprimați sau refacerea funcțională a anumitor zone musculare. Operația este indicată doar în anumite cazuri, după o evaluare atentă a riscurilor și beneficiilor.

Rolul exercițiilor și tratamentelor în refacerea masei musculare și reducerea efectelor atrofiei musculare

Sursa foto: Shutterstock.com

Exercițiile fizice sunt fundamentale în recuperarea masei musculare. Acestea sunt adaptate în funcție de gravitatea afecțiunii și se desfășoară sub supravegherea unui specialist.

Exerciții de rezistență

Se folosesc benzi elastice sau greutăți ușoare. Exemple:

• ridicarea pe vârfuri;
• flexii de genunchi;
• exerciții de echilibru.

Exerciții aerobice

Îmbunătățesc circulația și rezistența fizică. Exemple:

• mers pe jos;
• înot;
• bicicletă.

Terapii complementare

Pot susține procesul de recuperare:

• masaj terapeutic;
• hidroterapie.

Așadar, un program corect, constant și adaptat contribuie la refacerea forței și mobilității.

Cum poți preveni apariția atrofierii mușchilor și scăderii masei musculare?

Atrofia musculară poate fi prevenită printr-un stil de viață activ și o alimentație echilibrată. Chiar dacă nu toate cauzele pot fi evitate, există metode eficiente de a reduce riscul apariției acestei afecțiuni:

Activitate fizică

Mișcarea regulată este importantă în controlul acestei patologii. Exercițiile de rezistență, greutățile sau exercițiile cu propria greutate corporală ajută la menținerea masei musculare. Important este să fie antrenate toate grupele musculare.

Alimentație

O dietă bogată în proteine sprijină sănătatea musculară. Include în alimentație:

• carne slabă;
• ouă;
• pește;
• lactate;
• leguminoase și nuci.

Control medical

Monitorizează și tratează afecțiunile cronice conform indicațiilor medicale. Respectarea tratamentului ajută la prevenirea complicațiilor.

Evitarea inactivității

Perioadele lungi de repaus pot accelera pierderea musculară. Menține-te activ, chiar și moderat, în funcție de recomandările medicului.

În concluzie, atrofia musculară nu este ușor de gestionat, dar cu un diagnostic corect, tratament personalizat și implicare constantă, șansele de recuperare cresc semnificativ. Deși rezultatele nu apar imediat, pașii mici și constanți contează! Mișcarea, alimentația corectă și sprijinul specialiștilor pot face diferența pe termen lung.

Disclaimer! Informațiile din acest articol au scop informativ și nu înlocuiesc sfatul medical. Pentru un diagnostic sau tratament adecvat, adresează-te întotdeauna unui medic!

Referințe:

1. Bonaldo, P., & Sandri, M. (2013). Cellular and molecular mechanisms of muscle atrophy. Disease Models & Mechanisms, 6(1), 25-39;
2. Cohen, S., Nathan, J. A., & Goldberg, A. L. (2015). Muscle wasting in disease: molecular mechanisms and promising therapies. Nature Reviews Drug Discovery, 14(1), 58-74;
3. Frontera, W. R., & Ochala, J. (2015). Skeletal muscle: a brief review of structure and function. Calcified Tissue International, 96(3), 183-195;
4. Schiaffino, S., Dyar, K. A., Ciciliot, S., Blaauw, B., & Sandri, M. (2013). Mechanisms regulating skeletal muscle growth and atrophy. The FEBS Journal, 280(17), 4294-4314;
5. Wolfe, R. R. (2006). The underappreciated role of muscle in health and disease. The American Journal of Clinical Nutrition, 84(3), 475-482.