Tahicardie (pulsul mare) – cauze, simptome și tratament

Te confrunți cu palpitații sau ai senzația că inima îți bate prea repede? Un ritm cardiac accelerat, numit tahicardie, poate fi îngrijorător, mai ales atunci când apare brusc sau fără o cauză evidentă. Deși uneori este o reacție normală a organismului (de exemplu la stres, efort sau emoții), în alte situații tahicardia poate semnala o problemă care necesită evaluare medicală.

Tahicardia reprezintă creșterea frecvenței cardiace peste valorile normale și poate apărea din multiple motive: de la factori temporari (deshidratare, cafeină, anxietate) până la afecțiuni cardiace sau dezechilibre metabolice. Pentru stabilirea cauzei exacte este importantă o evaluare clinică completă, deoarece tratamentul depinde de tipul tahicardiei și de contextul în care apare.

În acest articol vei găsi informații clare și utile despre tahicardie: ce înseamnă, care sunt cauzele și factorii de risc, ce simptome pot apărea, cum se stabilește diagnosticul și ce opțiuni există pentru tratament și prevenție, astfel încât să poți lua decizii corecte pentru sănătatea inimii tale.

Rezumat:

1. Tahicardia înseamnă puls peste 100 bătăi/minut în repaus și poate fi fie un răspuns normal la stres, efort, febră sau deshidratare, fie semnul unei aritmii ori al unei boli care necesită evaluare medicală.
2. Cele mai frecvente cauze includ stimulentele (cafeină, energizante), anxietatea, alcoolul, deshidratarea, anemia, infecțiile cu febră, hipertiroidismul și unele medicamente, iar cauzele cardiace (boală coronariană, insuficiență cardiacă, cardiomiopatii, tulburări de conducere) pot face tahicardia mai periculoasă.
3. Palpitațiile, lipsa de aer, amețeala, slăbiciunea și durerea toracică sunt simptome importante, iar diagnosticul se bazează pe ECG și monitorizare Holter, tratamentul variind de la eliminarea factorilor declanșatori și controlul stresului până la medicamente (beta-blocante, antiaritmice), cardioversie în urgențe sau ablație pentru tahicardii recurente.

Ce înseamnă tahicardia și cum se manifestă pulsul mare

Tahicardia este definită medical ca o frecvență cardiacă de peste 100 de bătăi pe minut în repaus. La adulți, ritmul cardiac normal se situează, în general, între 60 și 100 de bătăi pe minut. Atunci când pulsul depășește constant această valoare, vorbim despre puls mare sau tahicardie.

Pentru multe persoane, tahicardia se manifestă prin palpitații, adică senzația că inima bate prea repede, prea puternic sau neregulat. Unii descriu senzația ca pe „bătăi care se aud în piept”, în timp ce alții pot simți că inima „sare” sau „bate în gol”. Aceste episoade pot fi însoțite de anxietate, neliniște sau disconfort, mai ales atunci când apar brusc.

Tahicardia se clasifică în funcție de locul din inimă unde apare impulsul electric care accelerează ritmul:

• Tahicardia sinusală – este o accelerare a ritmului cardiac produsă de nodul sinusal (stimulatorul natural al inimii). De cele mai multe ori este fiziologică, apărând ca răspuns normal la efort, emoții, durere, febră, sarcină sau stres.
• Tahicardia supraventriculară – include aritmiile care pornesc din camerele superioare ale inimii (atrii) sau din zona de deasupra ventriculilor; poate apărea brusc și poate fi episodică (paroxistică).
• Tahicardia ventriculară – pornește din ventriculi și este considerată mai gravă, deoarece poate afecta semnificativ pomparea sângelui și poate deveni o urgență medicală.

Tahicardia poate fi observată prin măsurarea pulsului la nivelul încheieturii sau al gâtului. Un puls rapid și regulat sugerează adesea tahicardie sinusală, în timp ce un ritm rapid și neregulat poate indica aritmii precum fibrilația atrială. Totuși, metoda cea mai exactă pentru identificarea tipului de tahicardie este electrocardiograma (ECG) sau monitorizarea cardiacă, care oferă informații precise despre ritm și frecvență.

De ce apare tahicardia

Cauzele pulsului mărit (tahicardiei) sunt variate și pot fi împărțite în două mari categorii: factori fiziologici (normali, temporari) și cauze patologice (asociate unor boli sau dezechilibre).

Factori fiziologici (de obicei benigni și reversibili)

În multe situații, pulsul crește ca o reacție normală a organismului, fără să fie vorba de o boală. Cele mai frecvente cauze includ:

• efortul fizic (inima bate mai repede pentru a furniza oxigen mușchilor);
• stresul emoțional, anxietatea, atacul de panică;
• cofeina și alte stimulente (energizante, ceai verde concentrat);
• temperatura ridicată (căldura determină vasodilatație și creșterea pulsului);
• durerea, lipsa somnului, emoțiile intense;
• deshidratarea (scade volumul circulant, iar inima compensează prin ritm crescut);
• consumul de alcool (mai ales în cantități mari).

În general, aceste situații se rezolvă după eliminarea factorului declanșator.

Cauze patologice (necesită evaluare medicală)

Tahicardia poate fi și un semn al unor afecțiuni care trebuie diagnosticate și tratate. Cele mai importante includ:

1) Cauze cardiace

• boala coronariană/cardiopatie ischemică;
• insuficiența cardiacă;
• cardiomiopatiile;
• bolile valvulare cardiace;
• pericardita;
• infarctul miocardic;
  Acestea pot genera tahicardie prin afectarea directă a funcției cardiace sau a sistemului electric al inimii.

2) Cauze endocrine și metabolice

• hipertiroidismul (metabolism accelerat → ritm cardiac crescut);
• hipoglicemia (scăderea glicemiei);
• feocromocitomul și boala Cushing (rar, dar relevante);
• diabet cu disfuncție autonomă (poate modifica controlul ritmului cardiac).

3) Anemie și infecții

• anemia determină tahicardie compensatorie, pentru ca organismul să transporte suficient oxigen;
• febra, infecțiile și inflamația sistemică cresc pulsul prin stimularea sistemului nervos simpatic.

4) Afecțiuni acute cu risc crescut

• tromboembolismul pulmonar;
• stări de șoc (hipovolemic, septic etc.)
  Acestea necesită evaluare de urgență.

Tahicardie în sarcină

Tahicardia poate apărea frecvent în sarcină din cauza:

• creșterii volumului sanguin;
• modificărilor hormonale;
• solicitării cardiace crescute.

De obicei este benignă, dar trebuie monitorizată pentru a exclude anemie severă, tulburări tiroidiene sau probleme cardiace.

Tahicardie după masă

La unele persoane, pulsul poate crește temporar după mese, mai ales după:

• mese bogate în carbohidrați sau zahăr;
• porții foarte mari;
• consum de alcool sau băuturi energizante.

Fenomenul apare prin redistribuirea fluxului sanguin către sistemul digestiv și prin reacții neurovegetative și este, în general, tranzitoriu.

Medicamente și substanțe stimulante

Unele medicamente pot crește frecvența cardiacă, de exemplu:

• bronhodilatatoare;
• antidepresive;
• decongestionante nazale (cu pseudoefedrină);
• unele tratamente hormonale.

De asemenea, tahicardia poate fi declanșată de:

• droguri ilegale (amfetamine, cocaină, ecstasy);
• suplimente cu efect stimulant (pre-workout, doze mari de cafeină).

În situațiile în care tahicardia este asociată cu stres, oboseală, crampe musculare sau susceptibilitate la stimulente, un aport adecvat de magneziu poate contribui la susținerea funcției normale a:

• sistemului nervos;
• mușchilor;
• metabolismului energetic;
• echilibrului electrolitic.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

În acest context, Premium Magneziu Bisglicinat – 60 Tablete conține:

• bisglicinat de magneziu (formă chelată, cu biodisponibilitate crescută);
• taurină;
• extract de piper negru (pentru susținerea absorbției anumitor nutrienți).

Administrarea este de 2-4 tablete/zi, preferabil după masă, cu apă.

Simptomele tahicardiei (pulsului mărit)

Simptomele tahicardiei pot varia de la o persoană la alta, în funcție de tipul tahicardiei, viteza pulsului, durata episodului și starea generală a inimii. Uneori, tahicardia poate fi descoperită întâmplător, fără simptome evidente. Totuși, atunci când inima bate prea repede, există riscul să nu mai pompeze suficient sânge către organe și țesuturi, ceea ce poate provoca manifestări supărătoare sau chiar alarmante.

Cel mai frecvent simptom este apariția palpitațiilor, descrise ca:

• senzația de bătăi rapide;
• bătăi puternice;
• ritm neregulat sau „zbatere” în piept.
  Aceste episoade pot fi însoțite de anxietate, neliniște sau teamă, mai ales la primul episod.

Un alt simptom frecvent este dispneea (senzația de lipsă de aer), care poate apărea atunci când ritmul cardiac rapid reduce eficiența pompării sângelui. Poți simți că ai nevoie de mai mult aer, mai ales în timpul efortului sau atunci când stai întins.

Amețeala, senzația de instabilitate sau chiar leșinul pot apărea atunci când fluxul de sânge către creier scade. În cazuri severe, poate apărea sincopa (pierderea temporară a stării de conștiență), situație care necesită evaluare medicală urgentă.

Tahicardia poate fi însoțită și de:

• durere sau presiune toracică, mai ales la persoanele cu afecțiuni cardiace preexistente;
• slăbiciune generală și oboseală, din cauza efortului crescut al inimii.

La copii, simptomele pot fi mai greu de recunoscut, deoarece cei mici nu le pot descrie clar. Semnele care pot sugera tahicardie includ:

• agitație neobișnuită;
• plâns persistent;
• paloare;
• refuzul alimentației;
• oboseală marcată.

Opțiuni de tratament pentru tahicardie

Tratamentul pulsului mărit (tahicardiei) depinde de tipul aritmiei, severitatea simptomelor și starea generală a pacientului. În unele situații sunt suficiente măsuri simple, iar în altele pot fi necesare tratamente medicamentoase sau intervenții cardiologice. Scopul este controlul ritmului și frecvenței cardiace, reducerea simptomelor și prevenirea complicațiilor.

Dacă ai palpitații însoțite de lipsă de aer, slăbiciune, amețeală, senzație de leșin sau durere în piept, este important să te adresezi medicului. În urma consultului, specialistul poate stabili:

• cauza tahicardiei;
• ce investigații sunt necesare;
• tratamentul potrivit;
• riscurile asociate și perioada de monitorizare;
• influența altor boli sau medicamente asupra ritmului cardiac;
• ce activități sunt recomandate și ce ar trebui evitate.

Investigații recomandate pentru diagnostic

Pentru confirmarea tipului de tahicardie și identificarea cauzei, medicul poate recomanda:

• ECG;
• monitorizare Holter ECG (24-48 ore sau mai mult);
• monitorizare ECG pe termen lung (până la 30 de zile);
• ecocardiografie;
• radiografie toracică;
• test de efort sau test de stres medicamentos;
• în anumite cazuri: CT/IRM cardiac, coronarografie sau studiu electrofiziologic.

Opțiuni de tratament

1) Manevre vagale (pentru episoade acute)

În tahicardiile supraventriculare, prima măsură recomandată în episoadele acute poate include manevre vagale, care pot încetini ritmul și întrerupe aritmia:

• manevra Valsalva;
• aplicarea de apă rece pe față;
• masaj carotidian (doar realizat de personal medical, în condiții sigure).

2) Tratament medicamentos

Medicul poate recomanda medicamente care controlează frecvența sau ritmul:

• beta-blocante;
• blocante ale canalelor de calciu;
• antiaritmice (în cazuri selectate, mai complexe).

3) Cardioversie electrică (situații de urgență)

În cazurile în care tahicardia provoacă instabilitate hemodinamică sau pune viața în pericol, se poate indica cardioversia electrică, o procedură realizată în spital, sub monitorizare strictă, pentru restabilirea ritmului normal.

4) Ablația prin cateter (soluție definitivă pentru anumite tipuri)

Pentru unele tahicardii recurente, ablația prin cateter poate fi o opțiune eficientă și de lungă durată. Procedura elimină zona din inimă responsabilă de aritmie, având rate ridicate de succes și un risc relativ scăzut în centre specializate.

Tahicardia se vindecă? – prognostic și măsuri preventive

Întrebarea „tahicardia se vindecă?” nu are un singur răspuns, deoarece depinde de tipul tahicardiei și de cauza care o declanșează. În multe cazuri, tahicardia poate fi complet reversibilă, în special atunci când apare pe fondul unor factori temporari (stres, deshidratare, febră, consum de cofeină). De exemplu, tahicardia sinusală are, de obicei, un prognostic excelent și se ameliorează prin eliminarea factorului declanșator. În schimb, tahicardiile cauzate de aritmii complexe sau de boli cardiace pot necesita tratament pe termen lung, însă pot fi controlate eficient prin medicație sau proceduri cardiologice.

Prognosticul pe termen lung depinde de mai mulți factori, precum:

• vârsta pacientului;
• prezența bolilor cardiace asociate;
• existența unei afectări structurale a inimii;
• răspunsul la tratament.

În general, persoanele tinere, fără boli cardiace, au un prognostic foarte bun. Monitorizarea periodică este importantă pentru ajustarea tratamentului și prevenirea complicațiilor, astfel încât majoritatea pacienților pot avea o calitate bună a vieții.

Cum pot fi prevenite episoadele de tahicardie?

Prevenția presupune două direcții principale: tratamentul medical corect (atunci când este necesar) și menținerea sănătății cardiovasculare prin stil de viață.

1) Metode medicale de prevenire (în funcție de tipul tahicardiei)

În formele recurente sau severe, medicul poate recomanda:

• medicamente care controlează frecvența sau ritmul cardiac;
• ablație prin cateter (pentru anumite aritmii);
• stimulator cardiac (pacemaker), în situații selectate;
• defibrilator cardioverter implantabil (ICD), în cazuri cu risc crescut;
• proceduri chirurgicale (mai rar, de obicei când se intervine pentru alte boli cardiace concomitente).

2) Stil de viață pentru reducerea episoadelor

Un stil de viață sănătos poate reduce frecvența episoadelor și scade riscul de boli cardiace. Sunt recomandate:

• alimentație echilibrată (multe legume/fructe, cereale integrale, proteine slabe, puține grăsimi saturate, limitarea sării și a zahărului);
• mișcare regulată (cel puțin 30 de minute pe zi, adaptată stării tale);
• menținerea greutății în limite normale;
• controlul tensiunii arteriale și al colesterolului;
• renunțarea la fumat;
• consum moderat de alcool sau evitarea lui (în funcție de recomandarea medicului);
• evitarea substanțelor ilegale (ex. cocaină, amfetamine);
• utilizarea cu prudență a medicamentelor pentru răceală și tuse (unele cresc pulsul);
• limitarea consumului de cofeină și energizante.

3) Controlul stresului și odihna

Stresul este un declanșator frecvent al tahicardiei, mai ales în formele sinusale. De aceea sunt utile:

• tehnici de relaxare;
• activități recreative;
• somn suficient și program regulat de odihnă.

4) Tratarea afecțiunilor asociate

Pentru a preveni tahicardia secundară, este esențial controlul bolilor care o pot declanșa, precum:

• hipertiroidism;
• anemie;
• diabet zaharat;
• infecții și febră.

Colaborarea cu medicul de familie și, la nevoie, cu cardiologul sau endocrinologul este importantă pentru un management corect.

În concluzie, tahicardia poate fi o afecțiune complexă, dar cu o abordare corectă, poți gestiona eficient simptomele și îmbunătăți calitatea vieții. Nu ignora palpitațiile sau senzațiile de accelerare a ritmului cardiac! Adoptă un stil de viață sănătos, gestionează stresul și evită factorii declanșatori cunoscuți. Monitorizează-ți periodic pulsul și tensiunea arterială. Informează-te constant despre progresele în domeniul cardiologiei și discută cu medicul tău despre opțiunile terapeutice disponibile. Nu uita, sănătatea inimii tale este o prioritate!

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical specializat. Pentru orice simptome sau îngrijorări legate de sănătatea cardiovasculară, este important să consulți un medic cardiolog. Autodiagnosticul și automedicația pot fi periculoase și nu sunt recomandate.

Referințe:

• Brugada, Josep, et al. „2019 ESC Guidelines for the Management of Patients with Supraventricular Tachycardia.” European Heart Journal, vol. 41, no. 5, 2020, pp. 655–720.
• Priori, Silvia G., et al. „2015 ESC Guidelines for the Management of Patients with Ventricular Arrhythmias and the Prevention of Sudden Cardiac Death.” European Heart Journal, vol. 36, no. 41, 2015, pp. 2793–2867.
• Hindricks, Gerhard, et al. „2020 ESC Guidelines for the Diagnosis and Management of Atrial Fibrillation.” European Heart Journal, vol. 42, no. 5, 2021, pp. 373–498.
• Page, Richard L., et al. „2015 ACC/AHA/HRS Guideline for the Management of Adult Patients with Supraventricular Tachycardia.” Journal of the American College of Cardiology, vol. 67, no. 13, 2016, pp. e27-e115.