Parasomniile – ce sunt, cum se manifestă, tipuri și tratament

Parasomniile sunt tulburări de somn caracterizate prin apariția unor comportamente, mișcări sau experiențe neobișnuite în timpul somnului ori în tranziția dintre somn și veghe. Aceste episoade sunt involuntare și pot varia de la forme ușoare (vorbit în somn) până la manifestări complexe, cu risc de accidentare (somnambulism, episoade cu agitație motorie sau tulburarea de comportament în somnul REM).

Din punct de vedere clinic, parasomniile apar atunci când anumite regiuni ale creierului se activează parțial în timpul somnului, fără ca trezirea să fie completă. Rezultă o stare intermediară, în care persoana rămâne adormită, dar poate avea mișcări coordonate, poate vorbi sau poate reacționa intens, fără să fie conștientă de episod și fără să-și amintească ulterior ce s-a întâmplat.

Parasomniile pot afecta calitatea somnului și pot deveni o problemă atunci când episoadele sunt frecvente, severe sau asociate cu leziuni. În acest articol vom explica care sunt principalele tipuri de parasomnii, de ce apar, când este necesară evaluarea medicală și ce opțiuni există pentru controlul și prevenirea episoadelor.

Rezumat:

1. Parasomniile sunt tulburări de somn în care apar comportamente sau experiențe neobișnuite (vorbit, mers în somn, coșmaruri, agitație), în timpul somnului sau în tranziția somn–veghe, de obicei fără control conștient și adesea fără amintirea episodului.
2. Parasomniile NREM apar mai ales în prima parte a nopții (somnambulism, terori nocturne, treziri confuze) și sunt asociate cu confuzie și amnezie; parasomniile REM apar mai frecvent în a doua parte a nopții (coșmaruri, paralizie în somn, RBD) și pot include vise vii și mișcări prin „punerea în act” a viselor, uneori cu risc de rănire.
3. Controlul se bazează pe siguranța mediului (pentru prevenirea accidentelor), igiena somnului și reducerea factorilor declanșatori (stres, privare de somn, alcool, afecțiuni precum apneea sau refluxul); evaluarea medicală este recomandată dacă episoadele sunt frecvente, severe, apar brusc la adult, sunt violente sau există suspiciune de apnee, epilepsie ori tulburare comportamentală REM.

Ce sunt parasomniile și cum se manifestă

Parasomniile sunt tulburări de somn caracterizate prin experiențe sau comportamente anormale care apar:

• la adormire;
• în timpul somnului;
• sau imediat înainte de trezire.

Ele pot include manifestări motorii, emoționale sau comportamentale care întrerup somnul normal.

Spre deosebire de insomnia (dificultatea de a adormi sau de a menține somnul) ori de apneea în somn (probleme de respirație), parasomniile se manifestă prin comportamente active. Persoana poate părea trează pentru cei din jur, însă se află, de fapt, într-o stare de somn sau într-o tranziție între somn și veghe.

Dacă ai o parasomnie, poți:

• vorbi în somn;
• merge prin casă în somn (somnambulism);
• avea coșmaruri sau vise intense;
• te trezi confuz;
• nu îți aminti episodul dimineața.

Episoadele pot apărea atât în somnul NREM, cât și în somnul REM, sau în perioadele de tranziție dintre ele. În multe cazuri, parasomniile sunt benigne, însă pot deveni o problemă atunci când sunt frecvente, severe sau cresc riscul de accidentare.

Tipuri de parasomnii – NREM vs. REM

Parasomniile sunt clasificate în funcție de momentul în care apar în arhitectura somnului. Din acest punct de vedere, există două categorii principale: parasomnii NREM și parasomnii REM. Diferențierea este utilă deoarece tipul episodului, ora la care apare și modul în care se termină sunt, de regulă, caracteristice fiecărei grupe.

Parasomnii NREM (tulburări de trezire)

Parasomniile NREM apar în somnul profund (stadiile 3-4 ale somnului NREM) și sunt mai frecvente în prima parte a nopții, când somnul profund predomină.

Caracteristicile tipice includ:

• confuzie marcată la trezire;
• dificultatea de a fi trezit complet în timpul episodului;
• amnezie parțială sau completă pentru eveniment;

Cele mai frecvente parasomnii NREM sunt:

• trezirile confuze;
• somnambulismul;
• terorile nocturne.

În timpul acestor episoade pot apărea activare fiziologică și motorie (agitație, transpirații, ritm cardiac crescut), însă conștiința rămâne limitată, iar persoana nu răspunde coerent la stimuli.

Parasomnii REM

Parasomniile REM apar în timpul somnului REM, mai frecvent în a doua parte a nopții, când această fază devine mai lungă.

Spre deosebire de parasomniile NREM, acestea sunt adesea asociate cu:

• vise vii;
• amintirea parțială sau completă a episodului;
• reacții emoționale intense la trezire.

Cele mai frecvente parasomnii REM includ:

• coșmarurile;
• paralizia în somn;
• tulburarea comportamentală în somnul REM (RBD).

În tulburarea comportamentală REM, persoana poate „pune în act” conținutul viselor (mișcări bruște, gesturi defensive, vorbit), deoarece mecanismul normal de inhibare musculară din somnul REM nu mai funcționează corect.

În managementul parasomniilor, un obiectiv important este stabilizarea somnului și reducerea trezirilor fragmentate, care pot favoriza episoadele (mai ales în parasomniile NREM). În acest context, formulele care susțin relaxarea și reglarea ritmului somn–veghe pot fi utilizate ca suport, alături de măsurile de igienă a somnului.

Sleep Help 200 ml este o formulă lichidă cu:

• extracte din valeriană, roiniță, lavandă, hamei, păducel, soc
• extracte din aronia și acerola (surse de antioxidanți)
• melatonină (1 mg/doză)

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Cum acționează:

• Melatonina susține reglarea ritmului somn-veghe și poate reduce timpul de adormire.
• Valeriana, roinița, lavanda și hameiul au efect de relaxare, contribuind la reducerea tensiunii și la instalarea somnului.
• Formula poate sprijini menținerea unui somn mai profund și reducerea trezirilor nocturne, aspect util în special atunci când episoadele apar pe fond de somn fragmentat.

Mod de administrare:

• 10 ml seara, cu aproximativ 30 de minute înainte de culcare;
• se poate consuma ca atare sau diluat în apă/suc;
• se recomandă utilizarea în cadrul unui ritual de seară (fără ecrane după administrare, pentru a susține efectul melatoninei).

Notă: În parasomniile severe, frecvente sau asociate cu risc de accidentare, este necesară evaluare medicală (medic de somn / neurolog / psihiatru), deoarece unele forme, în special cele REM, pot necesita investigații și tratament specific.

Parasomniile NREM – somnambulism și terori nocturne

Somnambulismul și terorile nocturne sunt parasomnii NREM, adică apar în somnul profund și se manifestă prin comportamente automate, fără control conștient. Episoadele se manifestă de regulă, în prima parte a nopții, când somnul profund este predominant, iar persoana are de obicei amnezie pentru eveniment.

Somnambulismul (mersul în somn)

Somnambulismul este una dintre cele mai frecvente parasomnii NREM și se caracterizează prin activități motorii complexe în timpul somnului profund. Persoana se poate ridica din pat și poate:

• merge prin cameră sau prin casă;
• deschide uși;
• vorbi incoerent;
• realiza acțiuni aparent deliberate (de exemplu, mutarea unor obiecte), fără să fie conștientă de ceea ce face.

Somnambulismul este mai frecvent la copii, cu o prevalență estimată la 15-30% în populația pediatrică, apare cel mai des între 4-8 ani și, în multe cazuri, se reduce odată cu maturizarea sistemului nervos.

La adulți, episoadele sunt mai rare, dar pot apărea sau se pot accentua în contextul unor factori declanșatori precum:

• stres psihic;
• privare de somn;
• febră;
• consum de alcool;
• program de somn neregulat.

Terorile nocturne

Terorile nocturne sunt episoade de spaimă intensă care apar brusc din somnul profund. Persoana poate:

• să țipe sau să plângă;
• să se ridice brusc în pat;
• să fie agitată sau dezorientată;
• să prezinte semne de activare vegetativă intensă: transpirație, puls accelerat, respirație rapidă.

Spre deosebire de coșmaruri, terorile nocturne apar în somnul NREM, iar persoana nu își amintește episodul dimineața. Durata variază de la 30 de secunde până la câteva minute, fiind mai frecvente la copii între 3-12 ani.

Factorii care pot declanșa episoadele includ:

• privarea de somn;
• stresul;
• febra;
• oboseala accentuată;
• rutina de somn neregulată.

Când este necesară evaluarea medicală

Somnambulismul și terorile nocturne sunt, în multe cazuri, benigne, mai ales la copii. Totuși, este recomandat consult medical atunci când:

• episoadele sunt frecvente sau se agravează;
• există risc de accidentare (căderi, ieșire din casă, lovituri);
• apar la adult fără antecedente din copilărie;
• interferează semnificativ cu somnul familiei;
• sunt asociate cu alte simptome de tulburare de somn (apnee, convulsii, somnolență diurnă severă).

Măsuri esențiale de siguranță

Pentru prevenirea accidentărilor, se recomandă:

• securizarea ferestrelor și ușilor;
• îndepărtarea obiectelor periculoase din apropierea patului;
• folosirea unor bariere de siguranță în cazul copiilor;
• evitarea somnului în paturi suprapuse;
• menținerea unui program regulat de somn și evitarea privării de somn.

Parasomniile REM – paralizie în somn, coșmaruri și tulburarea comportamentală în somnul REM (RBD)

Parasomniile REM apar în timpul somnului cu mișcări rapide ale ochilor (REM), etapă în care activitatea cerebrală este intensă, iar visele sunt de obicei clare și bine conturate. Episoadele sunt mai frecvente în a doua jumătate a nopții, când durata somnului REM crește.

Paralizia în somn

Paralizia în somn este o situație în care persoana se trezește, dar pentru câteva secunde sau minute nu poate vorbi sau mișca membrele. Fenomenul apare deoarece inhibiția musculară specifică somnului REM persistă temporar după trezire. Uneori, episodul este însoțit de halucinații vizuale, auditive sau tactile, care pot fi foarte anxiogene.

Coșmarurile

Coșmarurile sunt vise intense, cu conținut neplăcut sau amenințător, care determină trezirea bruscă. Spre deosebire de terorile nocturne, ele sunt amintite în detaliu și pot lăsa o stare de teamă sau neliniște care persistă după trezire. Diagnosticul de tulburare de coșmaruri se pune atunci când episoadele sunt frecvente și afectează funcționarea zilnică sau calitatea somnului.

Tulburarea comportamentală în somnul REM (RBD)

RBD este o parasomnie în care paralizia musculară normală din somnul REM lipsește sau este incompletă. Din acest motiv, persoana își poate „juca” visele prin mișcări ample, uneori violente:

• lovituri sau șuturi;
• ridicări bruște din pat;
• strigăte, gesturi defensive.

Această tulburare este mai frecventă la bărbații de peste 50 de ani și poate fi asociată cu afecțiuni neurodegenerative, inclusiv boala Parkinson.

RBD necesită evaluare medicală, deoarece poate duce la rănirea persoanei afectate sau a partenerului de somn și, în anumite cazuri, poate reprezenta un semn precoce de boală neurologică. Diagnosticul corect și intervenția timpurie sunt importante pentru prevenirea complicațiilor.

Alte tipuri de parasomnii comune – vorbitul în somn, enurezisul, trezirile confuze și halucinațiile la adormire

Pe lângă parasomniile NREM și REM, există și alte manifestări nocturne comune care pot perturba somnul și pot afecta confortul persoanei sau al familiei. Deși unele sunt benigne, episoadele frecvente ori apariția lor bruscă necesită evaluare medicală.

Somniloquia (vorbitul în somn)

Somniloquia se manifestă prin vorbire, murmurat sau strigăte în timpul somnului. Poate apărea în orice stadiu (NREM sau REM) și variază de la sunete neinteligibile până la fraze aparent coerente. De obicei nu este periculoasă, însă poate deveni mai frecventă în context de:

• stres;
• privare de somn;
• febră;
• consum de alcool.

Trezirile confuze

Trezirile confuze sunt episoade de trezire incompletă din somnul profund, în care persoana prezintă:

• dezorientare marcată;
• răspuns lent la întrebări;
• comportament automat sau incoerent.

Sunt mai frecvente la copii, dar pot apărea și la adulți. Apar mai ales când somnul este insuficient sau fragmentat și pot fi favorizate de febră ori stres.

Enurezisul nocturn (udatul patului)

Enurezisul nocturn este considerat relevant clinic atunci când:

• persistă după vârsta de 5 ani;
• sau apare brusc la adolescent/adult.

Poate fi influențat de somnul foarte profund, întârzierea maturizării controlului vezicii urinare, stres și predispoziție familială. În cazul apariției tardive sau bruște, este necesară excluderea unor cauze medicale (infecții urinare, diabet, afecțiuni neurologice).

Halucinațiile hipnagogice și hipnopompice

• Hipnagogice: apar la adormire;
• Hipnopompice: apar la trezire.

Se pot manifesta prin imagini vii, sunete sau senzații tactile, cu impresia că sunt reale. Pot provoca anxietate și pot face dificilă diferențierea dintre vis și realitate. Dacă apar frecvent și se asociază cu somnolență diurnă excesivă, este indicată evaluarea medicală pentru excluderea narcolepsiei.

Important de diferențiat! Bruxismul (scrâșnitul din dinți) și miocloniile de somn sunt în cele mai multe cazuri confundate cu parasomniile, însă sunt încadrate mai corect la tulburări de mișcare legate de somn, având mecanisme diferite.

Cauze și factori declanșatori – ce agravează parasomniile și ce poți controla

Așa cum am expus în rândurile de mai sus, parasomniile apar prin treziri incomplete din somn și prin suprapunerea parțială a stărilor de somn și veghe.

• Stresul și anxietatea

Stresul psihologic este unul dintre cei mai frecvenți factori favorizanți. Tensiunea emoțională poate destabiliza arhitectura somnului și poate crește riscul de episoade parasomnice. Exemple comune includ:

• stres școlar la copii;
• suprasolicitare profesională la adulți;
• evenimente traumatice sau perioade de anxietate persistentă.

• Privarea de somn și programul neregulat

Somnul insuficient sau fragmentat crește susceptibilitatea la parasomnii, mai ales prin favorizarea trezirilor parțiale din somnul profund. Riscul este mai mare în situații precum:

• muncă în schimburi;
• culcare la ore variabile;
• călătorii frecvente cu schimbarea fusului orar.

• Alcool și medicamente

Alcoolul poate facilita adormirea, dar fragmentează somnul și poate precipita episoade parasomnice. De asemenea, unele medicamente pot influența ciclurile normale de somn, în special:

• sedative și hipnotice;
• anumite antidepresive;
• unele medicamente cardiovasculare (în funcție de substanță și doze).

În cazul apariției sau agravării episoadelor după inițierea unui tratament, este indicată discutarea situației cu medicul.

• Febră și boli acute

La copii, febra este un declanșator frecvent, prin perturbarea mecanismelor normale de reglare a somnului. În acest context pot apărea sau se pot accentua:

• somnambulismul;
• terorile nocturne.

• Afecțiuni medicale care fragmentează somnul

Orice boală care întrerupe somnul poate crește riscul de parasomnii, deoarece favorizează microtrezirile. Cele mai frecvente sunt:

• apneea obstructivă în somn;
• refluxul gastroesofagian;
• rinita alergică/obstrucția nazală.

Controlul acestor condiții poate reduce semnificativ episoadele.

• Predispoziția genetică

Multe parasomnii au o componentă familială. Copiii ai căror părinți au avut somnambulism, terori nocturne sau alte episoade similare prezintă un risc mai mare de apariție, sugerând o predispoziție ereditară pentru instabilitatea stărilor de somn.

Diagnosticul parasomniilor

Diagnosticul parasomniilor se bazează pe evaluarea clinică și, atunci când este necesar, pe investigații de specialitate. Scopul este identificarea tipului de parasomnie, a factorilor declanșatori și excluderea altor cauze care pot mima aceste episoade.

• Anamneza (evaluarea clinică)

Primul pas este o discuție detaliată cu pacientul, care urmărește:

• descrierea episodului (ce se întâmplă, cât durează, când apare în cursul nopții);
• frecvența și severitatea episoadelor;
• impactul asupra somnului și funcționării zilnice;
• existența unor factori declanșatori (stres, privare de somn, alcool, febră);
• tratamentele administrate și eventualele modificări recente;
• antecedente personale și familiale de tulburări de somn.

Relatarea partenerului de pat sau a familiei este esențială, deoarece multe episoade sunt urmate de amnezie, iar pacientul nu poate oferi detalii complete.

• Jurnalul de somn

Jurnalul de somn este un instrument util pentru stabilirea tiparelor. Se recomandă notarea zilnică a:

• orei de culcare și trezire;
• calității somnului;
• episoadelor apărute (ora, context, durata);
• consumului de alcool/cafeină, stresului, bolilor acute sau altor factori asociați.

• Polisomnografia (investigația de referință)

Polisomnografia este indicată atunci când:

• episoadele sunt frecvente, severe sau atipice;
• există suspiciune de apnee obstructivă în somn, epilepsie nocturnă sau alte tulburări asociate;
• sunt prezente comportamente periculoase (mai ales în tulburarea comportamentală REM).

Investigația înregistrează, pe parcursul unei nopți, activitatea cerebrală, mișcările oculare, tonusul muscular, ritmul cardiac și respirația, oferind informații obiective despre arhitectura somnului și evenimentele anormale.

• Când este necesară evaluare urgentă

Evaluarea de specialitate este recomandată cât mai rapid dacă apar:

• episoade frecvente cu risc de accidentare;
• comportamente violente în timpul somnului;
• debut brusc la adult (fără antecedente);
• asociere cu simptome neurologice;
• afectarea semnificativă a vieții cotidiene sau a somnului familiei.

În aceste situații, consultul la medicul specialist în medicina somnului (sau neurolog/ORL, în funcție de caz) este necesar pentru confirmarea diagnosticului și stabilirea conduitei corecte.

Tratamentul parasomniilor

Tratamentul parasomniilor se face gradual, în funcție de tipul episodului, frecvență, severitate și riscul de accidentare. În majoritatea cazurilor se începe cu măsuri de siguranță și igiena somnului, iar intervențiile comportamentale și medicația sunt rezervate situațiilor persistente sau severe.

1) Siguranța mediului de somn (prioritate)

Măsurile de siguranță sunt esențiale în somnambulism, terori nocturne severe și tulburarea comportamentală în somnul REM (RBD). Se recomandă:

• blocarea ferestrelor și ușilor;
• îndepărtarea obiectelor tăioase sau fragile din dormitor;
• eliminarea obstacolelor de pe traseul către baie;
• montarea unor sisteme de alarmă / senzori (în cazuri cu risc crescut);
• în episoade violente: dormitul separat pentru protecția partenerului.

2) Igiena somnului (baza tratamentului)

Stabilizarea somnului reduce riscul de microtreziri și episoade parasomnice. Măsurile de bază înseamnă:

• program regulat de somn (aceeași oră de culcare și trezire);
• evitarea privării de somn și a somnului fragmentat;
• mediu de dormit adecvat (întuneric, liniște, temperatură optimă);
• limitarea ecranelor seara (lumină albastră);
• evitarea cofeinei și alcoolului înainte de culcare.

3) Intervenții comportamentale și controlul declanșatorilor

În episoade recurente, se recomandă:

• gestionarea stresului (relaxare);
• terapie cognitiv-comportamentală, când anxietatea sau stresul sunt factori majori;
• identificarea și corectarea factorilor favorizanți:
  • apnee obstructivă în somn;
  • reflux gastroesofagian;
  • rinită alergică/obstrucție nazală;
  • efecte adverse medicamentoase.

Controlul acestor condiții poate reduce semnificativ apariția episoadelor.

4) Tratamentul medicamentos (numai în cazurile severe)

Medicația este rezervată situațiilor în care există risc de accidentare, episoade foarte frecvente sau impact major asupra funcționării zilnice. Exemple utilizate în practică sunt:

• clonazepam– eficient în special în tulburarea comportamentală REM și unele forme severe de somnambulism;
• melatonină – poate susține stabilizarea ritmului somn-veghe și este utilizată frecvent în RBD.

Aceste medicamente trebuie prescrise și monitorizate de medic (specialist în medicina somnului/neurolog), deoarece pot avea efecte adverse și interacțiuni, mai ales la vârstnici sau la pacienții cu alte tratamente.

În concluzie, parasomniile reprezintă o categorie complexă de tulburări de somn care poate afecta semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate și a familiilor lor. Recunoașterea timpurie a simptomelor, identificarea factorilor declanșatori și implementarea măsurilor de siguranță constituie pași importanți în managementul parasomniilor. De asemenea, igiena somnului și gestionarea stresului rămân pilonii de bază ai tratamentului, în timp ce intervențiile medicale specializate sunt rezervate cazurilor complexe sau severe.

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și educațional și nu înlocuiește consultația medicală specializată. Pentru diagnosticul și tratamentul parasomniilor, este esențială evaluarea de către un medic specialist în medicina somnului sau neurologie. Informațiile prezentate nu trebuie utilizate pentru autodiagnostic sau autotratament.

Referințe:

• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/12133-parasomnias–disruptive-sleep-disorders;
• https://royalpapworth.nhs.uk/our-services/respiratory-services/rssc/patient-information/symptoms/odd-behaviour-night;
• https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4016090/;
• https://iuhealth.org/find-medical-services/parasomnia.