Rubeola (pojărel) – simptome, cauze și tratament

Rubeola, cunoscută popular ca pojărel sau pojarul german, este o boală virală contagioasă cauzată de virusul rubeolic. Se transmite prin tuse, strănut sau contact direct și apare mai frecvent la copii, dar poate afecta și adulții. Boala se manifestă prin erupții cutanate fine, febră ușoară, ganglioni inflamați și stare de oboseală. Deși are în general o evoluție ușoară, rubeola devine periculoasă în timpul sarcinii, putând provoca malformații congenitale. Din acest motiv, vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de prevenție. Mai departe vom explica simptomele, cauzele și opțiunile de tratament pentru rubeolă.
Rezumat:
- Rubeola (pojărel) este o boală virală contagioasă, cauzată de virusul rubeolic, care se transmite prin tuse, strănut sau contact direct. Se manifestă prin febră ușoară, erupție fină și ganglioni inflamați.
- Riscurile cele mai mari apar în sarcină. Virusul poate provoca sindromul rubeolic congenital, asociat cu malformații grave la făt, mai ales dacă infecția apare în primul trimestru.
- Vaccinarea ROR este cea mai eficientă metodă de prevenire. Două doze, administrate la 12–15 luni și la 4–6 ani, asigură protecție de lungă durată împotriva rubeolei.
Ce este rubeola și cum se manifestă acest virus?
Rubeola este o boală virală care se recunoaște prin erupția roșie fină pe piele. Se transmite ușor prin aer, de la persoanele infectate care tușesc sau strănută, și afectează atât copiii, cât și adulții. De cele mai multe ori, simptomele sunt ușoare: febră scăzută, ganglioni inflamați, oboseală și erupția caracteristică. La copii, boala trece repede, însă la adulți poate fi mai intensă. Este important de știut că rubeola devine periculoasă în sarcină, deoarece poate provoca malformații congenitale.
Pentru că virusul scade rezistența organismului, medicii recomandă sprijinirea imunității printr-un stil de viață sănătos și, acolo unde este nevoie, prin suplimente naturale. Un exemplu este Protocolul Imunitate Forte Premium, un pachet ce conține suc natural de aronia și cătină, vitamina C lipozomală și capsule Immunity Formula. Acestea sunt utile mai ales în sezonul rece, pentru întărirea sistemului imunitar și reducerea riscului de infecții respiratorii sau viroze.
Sursa foto: aronia-charlottenburg.ro
Simptomele rubeolei la copii și bebeluși
Rubeola la copii și bebeluși (pojărelul) are de multe ori o evoluție ușoară, însă semnele pot fi trecute cu vederea în stadiile inițiale. Manifestările diferă în funcție de vârstă și de sensibilitatea fiecărui copil.
La bebeluși, simptomele pot fi mai discrete și se pot confunda cu alte viroze comune:
- febră ușoară, rar peste 38°C;
- iritabilitate și lipsă de poftă de mâncare;
- nas înfundat sau secreții nazale;
- erupție cutanată roz, foarte fină, care începe de obicei pe față și se extinde treptat spre restul corpului;
- ganglioni inflamați la ceafă sau în spatele urechilor.
La copiii mai mari, tabloul clinic devine mai evident:
- febră moderată și stare de oboseală;
- dureri ușoare de cap;
- conjunctivită (ochi roșii și iritați);
- ganglioni măriți și sensibili, mai ales la ceafă și în zona gâtului;
- erupție cutanată caracteristică, care apare întâi pe față și apoi coboară pe trunchi, brațe și picioare;
- în unele cazuri, dureri articulare ușoare, mai frecvente la adolescente.
În general, erupția dispare în 3-5 zile și nu lasă urme. Totuși, consultul medical este esențial pentru un diagnostic corect, deoarece rubeola poate fi confundată cu alte boli eruptive ale copilăriei.
Cum arată și se prezintă începutul de rubeolă la adulți?
Rubeola la adulți are, de regulă, un debut mai evident decât la copii. Primele simptome apar la 2–3 săptămâni după contactul cu virusul și pot fi ușor confundate cu o viroză respiratorie ușoară.
Manifestările de început includ:
- febră ușoară (în jur de 38°C);
- dureri de cap persistente;
- nas înfundat sau secreții nazale apoase;
- ochi roșii și iritați;
- ganglioni măriți și sensibili în spatele urechilor, la ceafă și în zona gâtului.
La scurt timp, apare erupția cutanată fină, roz, care se instalează pe față și se extinde rapid pe trunchi și membre. În majoritatea cazurilor, durează 3-5 zile și dispare în aceeași ordine în care a apărut.
Un simptom frecvent la adulți, mai ales la femei, este durerea articulară, care poate afecta mâinile, genunchii sau gleznele. Aceste manifestări articulare pot dura câteva zile și uneori chiar săptămâni.
Riscul major la adulți îl reprezintă infectarea în timpul sarcinii, care poate duce la complicații grave pentru făt. Din acest motiv, vaccinarea și monitorizarea medicală sunt esențiale pentru prevenirea bolii.
Cauzele rubeolei
Rubeola este cauzată de virusul rubeolic, un virus din familia Togaviridae. Acesta se transmite ușor prin picături respiratorii eliminate atunci când persoana infectată tușește, strănută sau chiar vorbește. De asemenea, contactul direct cu secrețiile nazale sau cu obiectele contaminate poate răspândi infecția.
După pătrunderea în organism, virusul se multiplică în ganglionii limfatici și în nazofaringe. La câteva zile de la expunere, ajunge în sânge și se răspândește în întregul corp. Primele manifestări apar, de obicei, la 14–21 de zile după contactul infectant.
Perioada de contagiozitate este extinsă. O persoană cu rubeolă poate transmite virusul cu aproximativ 7 zile înainte de apariția erupției cutanate și încă 7 zile după dispariția acesteia.
Diagnosticarea rubeolei
Diagnosticul rubeolei începe cu evaluarea clinică a simptomelor – febră ușoară, erupția roz fină, ganglioni inflamați la ceafă și oboseală generală. Totuși, aceste manifestări pot fi confundate cu alte boli eruptive ale copilăriei, motiv pentru care sunt necesare investigații de laborator.
Testele de sânge reprezintă metoda principală de confirmare:
- anticorpii IgM anti-rubeolă indică o infecție recentă;
- anticorpii IgG anti-rubeolă arată că persoana a avut infecția în trecut sau a fost vaccinată.
Dacă nici IgM, nici IgG nu sunt prezenți, persoana nu a intrat în contact cu virusul și nu are imunitate.
În anumite cazuri, medicul poate recomanda și un test molecular (RT-PCR), care detectează materialul genetic al virusului dintr-o probă recoltată din nas sau gât. Această analiză este utilă mai ales pentru confirmarea cazurilor la gravide sau în situațiile de suspiciune epidemiologică.
Tratamentul rubeolei la copii și adulți
În prezent, nu există un tratament specific care să grăbească vindecarea rubeolei. Boala are o evoluție ușoară, iar simptomele se ameliorează de la sine.
Gestionarea rubeolei se face prin:
- odihnă la pat, pentru a sprijini organismul să lupte cu infecția;
- hidratare corespunzătoare și alimentație ușoară;
- medicamente simptomatice – analgezice și antipiretice (precum paracetamolul sau ibuprofenul, administrate la recomandarea medicului) pentru reducerea febrei și calmarea durerilor de cap sau a disconfortului articular.
Măsurile de prevenire a transmiterii sunt la fel de importante. Persoanele cu rubeolă trebuie să evite contactul cu gravidele și cu cei care au imunitatea scăzută, timp de cel puțin o săptămână după apariția erupției cutanate.
Complicațiile rubeolei
Pentru majoritatea persoanelor, rubeola este o boală ușoară, care trece fără urmări. Totuși, există situații în care pot apărea complicații.
La adulți, mai ales la femei, rubeola poate provoca artrită temporară la nivelul degetelor, încheieturilor sau genunchilor, cu durată de câteva săptămâni. În cazuri rare, pot apărea infecții ale urechii sau inflamații ale creierului (encefalită).
Riscurile majore apar însă în cazul rubeolei în sarcină. Dacă o femeie gravidă se infectează, în special în primul trimestru, virusul poate afecta grav fătul. Până la 90% dintre bebelușii expuși în primele 12 săptămâni dezvoltă sindromul rubeolic congenital, care se poate manifesta prin:
- întârzieri de creștere;
- cataractă;
- surditate;
- malformații cardiace congenitale;
- afectarea ficatului sau a splinei;
- dificultăți de dezvoltare mentală și învățare.
Deși riscul cel mai mare este în primele luni de sarcină, expunerea la virus și în trimestrele următoare rămâne periculoasă. Din acest motiv, vaccinarea și protecția femeilor însărcinate sunt măsuri esențiale pentru prevenirea complicațiilor rubeolei.
Prevenirea rubeolei prin vaccinare
Sursa foto: Freepik.com
Cea mai sigură și eficientă metodă de a preveni rubeola este vaccinarea. Pentru aceasta se folosește vaccinul combinat ROR (rujeolă–oreion–rubeolă), care protejează împotriva celor trei boli virale. Odată administrat, vaccinul asigură imunitate de lungă durată, iar persoanele care au trecut prin infecția naturală rămân imune pe viață.
Schema de vaccinare recomandată este următoarea:
- prima doză: la vârsta de 12–15 luni;
- a doua doză: la 4–6 ani.
Dacă este necesar, a doua doză se poate administra și mai devreme, cu condiția să treacă cel puțin 28 de zile între doze.
În situații speciale, cum ar fi epidemii sau focare locale, autoritățile sanitare pot decide administrarea unei doze suplimentare și sub vârsta de 12 luni, pentru a limita răspândirea virusului.
În concluzie, rubeola poate fi prevenită eficient prin vaccinare, iar înțelegerea simptomelor și a riscurilor este crucială pentru o gestionare adecvată. Nu uita să te vaccinezi și să te informezi corect pentru a te proteja pe tine și pe cei dragi de această boală.
Disclaimer! Acest material are scop informativ și nu înlocuiește sfatul, diagnosticul sau tratamentul medical oferit de specialiști. Pentru orice nelămurire legată de sănătatea ta, consultă întotdeauna un medic!
Referințe:
1. Plotkin SA, Orenstein WA, Offit PA. Vaccines. 7th ed. Philadelphia: Elsevier; 2018. Chapter 51: Rubella Vaccine.
2. Centers for Disease Control and Prevention. Epidemiology and Prevention of Vaccine-Preventable Diseases. 13th ed. Washington D.C.: Public Health Foundation; 2015.
3. World Health Organization. Rubella vaccines: WHO position paper. Weekly Epidemiological Record. 2011;86(29):301-316.
4. American Academy of Pediatrics. Red Book: 2021-2024 Report of the Committee on Infectious Diseases. 32nd ed. Itasca, IL: American Academy of Pediatrics; 2021.
5. Reef SE, Plotkin SA. Rubella vaccine. In: Plotkin SA, Orenstein WA, Offit PA, Edwards KM, editors. Plotkin’s Vaccines. 7th ed. Philadelphia: Elsevier; 2018. p. 970-1000.