Hiperhidroza (transpirația excesivă): cauze, simptome și tratament
Hiperhidroza, cunoscută și ca transpirație excesivă, este un răspuns exagerat al glandelor sudoripare, care generează o cantitate de sudoare peste necesarul normal pentru reglarea temperaturii corpului. Afecțiunea poate fi de tip primar, fără o cauză medicală clară, sau secundar, apărută în contextul unor boli sau tratamente medicamentoase.
În acest articol vom discuta despre formele de manifestare ale hiperhidrozei, metodele de diagnostic și opțiunile actuale de tratament – de la soluții de bază, precum antiperspirantele speciale, până la proceduri precum iontoforeza, injecțiile cu toxină botulinică sau, în cazuri selectate, intervențiile chirurgicale.
Ce este hiperhidroza și care sunt cauzele transpirației excesive?
Sursa foto: Shutterstock.com
Hiperhidroza se manifestă printr-un răspuns exagerat al glandelor sudoripare, rezultând o secreție de transpirație mai mare decât cea necesară pentru termoreglarea normală. Această afecțiune este caracterizată de episoade de transpirație excesivă, care pot apărea indiferent de factorii de mediu sau de starea emoțională.
Hiperhidroza sau transpirația excesivă reprezintă o reacție anormal de intensă a glandelor sudoripare, care determină o secreție mai mare de sudoare decât ar fi necesar pentru reglarea temperaturii corporale. Această secreție excesivă nu este corelată neapărat cu efort fizic, temperatură ridicată sau factori emoționali.
Pentru stabilirea diagnosticului, International Hyperhidrosis Society propune următoarele criterii:
- Transpirație bilaterală, cu distribuție simetrică;
- Exces de transpirație în timpul zilei;
- Absența transpirației pe parcursul nopții;
- Istoric familial pozitiv;
- Frecvență de cel puțin o dată pe săptămână;
- Debutul simptomelor înainte de vârsta de 25 de ani.
Aceste elemente ajută la diferențierea hiperhidrozei primare de alte forme de transpirație excesivă care pot avea cauze medicale sau secundare.
Nu în ultimul rând, pentru a susține un stil de viață sănătos, este important să ne concentrăm pe consumul de produse naturale și ecologice. În acest sens, includerea Suc de țelină 100% Natural și Ecologic – 500ml în dieta zilnică poate oferi numeroase beneficii. Deși nu este un tratament direct pentru hiperhidroză, un corp bine hrănit și hidratat poate gestiona mai eficient diversele funcții, inclusiv termoreglarea. Un astfel de produs, realizat cu drag din natură și seriozitate științifică, poate contribui la o stare generală de bine, care indirect poate influența pozitiv și alte aspecte ale sănătății.
Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro
Tipuri de hiperhidroză și zonele afectate de transpirația abundentă: palme, axile, față, tălpi, cap și piept
Hiperhidroza poate fi localizată, adică afectează anumite regiuni ale corpului, sau generalizată (implică suprafețe întinse). Deși orice zonă poate fi afectată, cele mai frecvent întâlnite sunt palmele, tălpile și axilele.
Transpirația excesivă la nivel palmar interferează semnificativ cu activitățile zilnice – scrisul, manipularea obiectelor, utilizarea telefoanelor sau a tastaturii devin dificile. În plus, strângerea mâinii în contexte sociale sau profesionale poate deveni stânjenitoare.
La nivelul axilelor, hiperhidroza este percepută ca una dintre cele mai neplăcute forme. Umezeala constantă favorizează pătarea hainelor și dezvoltarea unui miros specific, rezultat al proliferării bacteriene. Această formă are adesea un impact psiho-emoțional puternic, contribuind la stări de anxietate, scăderea stimei de sine și evitarea interacțiunilor sociale.
În unele cazuri, transpirația apare predominant la nivelul capului și pieptului. Zona afectată poate include fruntea, scalpul și regiunea de deasupra buzei superioare. Episoadele sunt adesea stimulate de căldură, efort fizic sau umiditate crescută, iar disconfortul este agravat de imposibilitatea mascării simptomelor.
Forma plantară implică tălpile picioarelor și creează un mediu favorabil infecțiilor fungice sau bacteriene. Pacienții descriu senzația permanentă de umezeală, miros persistent și dificultăți legate de purtarea încălțămintei.
În anumite situații, mai multe regiuni pot fi afectate simultan, ceea ce face ca gestionarea afecțiunii să fie și mai dificilă. Din păcate, mulți pacienți nu cunosc opțiunile terapeutice disponibile și continuă să accepte transpirația excesivă ca pe un disconfort inevitabil. În realitate, există tratamente eficiente care pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.
Simptomele hiperhidrozei și impactul lor asupra vieții + Ce boli pot fi asociate transpirației abundente?
Transpirația excesivă poate apărea localizat – la nivelul palmelor, axilelor, tălpilor, feței sau pieptului – sau poate fi generalizată. De obicei, simptomele apar simetric, afectând ambele părți ale corpului, și nu sunt corelate cu efortul fizic sau temperaturile ridicate.
În unele cazuri, poate apărea și pe timp de noapte. Transpirația nocturnă este considerată atipică și poate indica o hiperhidroză secundară, asociată cu afecțiuni precum tulburări endocrine, infecții cronice sau unele forme de cancer.
La nivelul palmelor, transpirația abundentă îngreunează sarcinile profesionale și interacțiunile sociale. Tălpile umede favorizează apariția mirosurilor neplăcute și a infecțiilor fungice. Axilele afectate duc la pătarea hainelor și pot crea disconfort psihologic.
Transpirația la nivelul capului sau frunții este deranjantă în special din punct de vedere estetic, fiind vizibilă și greu de controlat. În cazul copiilor, acest simptom poate avea cauze genetice sau poate semnala o afecțiune medicală ce necesită investigații suplimentare.
Printre bolile asociate transpirației excesive se regăsesc hipertiroidismul, diabetul, hipoglicemia, boala Parkinson, limfomul Hodgkin și obezitatea.
În lipsa tratamentului, afecțiunea poate afecta profund calitatea vieții, conducând la anxietate, retragere socială și stima de sine scăzută. Din păcate, multe persoane nu știu că există soluții eficiente pentru gestionarea simptomelor. Reacția corectă începe cu recunoașterea problemei și solicitarea unei evaluări medicale.
Diagnosticarea hiperhidrozei
Diagnosticul corect presupune și excluderea altor cauze posibile ale transpirației excesive, pentru ca strategia terapeutică să fie una eficientă și personalizată.
Astfe,l în vederea stabilirii unui diagnostic corect, medicul începe cu o evaluare clinică detaliată, care include anamneza pacientului și un examen fizic orientat pe zonele afectate de transpirație. Se discută istoricul personal, debutul simptomelor, factorii agravanți și impactul asupra vieții cotidiene.
În funcție de severitate și suspiciuni clinice, se pot recomanda investigații suplimentare pentru excluderea cauzelor secundare. Printre acestea se numără analize de sânge pentru evaluarea funcției tiroidiene, glicemie, markeri metabolici și hormonali. În anumite cazuri, pot fi necesare examinări neurologice sau imagistice.
Pentru localizarea precisă a zonelor afectate se utilizează frecvent testul Minor – o metodă simplă ce implică aplicarea iodului și a amidonului pe piele. În contact cu transpirația, zona capătă o culoare închisă, delimitând vizual focarele de hiperhidroză.
De asemenea, se ia în considerare și istoricul familial, întrucât forma primară de hiperhidroză are adesea componentă genetică. Evaluarea gradului de afectare a calității vieții este esențială pentru alegerea metodei de tratament, mai ales în cazurile cu afectare psiho-socială marcată.
Tratamente și remedii pentru hiperhidroză
Tratamentul hiperhidrozei variază în funcție de severitatea și localizarea simptomelor. În formele ușoare, se utilizează inițial antiperspirante pe bază de săruri de aluminiu, care acționează prin blocarea temporară a canalelor glandelor sudoripare. Alte soluții topice sunt clorura de aluminiu în concentrații mai mari sau terapiile cu talc și iontoforeză salină – eficace în unele cazuri, dar cu efecte limitate și temporare.
În formele moderate spre severe, tratamentul de primă intenție rămâne injectarea cu toxină botulinică tip A (de exemplu, Dysport sau Botox). Aceasta blochează transmiterea nervoasă la nivelul glandelor sudoripare prin inhibarea acetilcolinei, reducând semnificativ hipersudorația timp de câteva luni. Procedura este sigură, aprobată și nu afectează funcționarea generală a organismului, întrucât restul glandelor rămân active.
Pentru hiperhidroza generalizată sau formele refractare, se pot prescrie medicamente sistemice cu efect anticolinergic. Acestea reduc secreția sudoripară prin blocarea receptorilor implicați în stimularea transpirației, dar pot avea reacții adverse (gura uscată, constipație, tulburări vizuale), fiind indicate doar în cazuri selectate.
Ca metode complementare, unele persoane folosesc plante cu efect astringent, cum ar fi salvia sau menta, sub formă de ceaiuri sau comprese locale. Acestea pot oferi un ușor beneficiu simptomatic, dar nu substituie tratamentele medicale validate.
În cazuri selecționate și severe, se pot lua în considerare proceduri minim invazive, cum ar fi chiuretajul glandelor sudoripare sau simpatectomia toracică endoscopică – metode cu indicații limitate și riscuri specifice. Decizia terapeutică trebuie stabilită individual, în urma consultului dermatologic sau neurologic specializat.
Ce măsuri pot fi luate pentru a preveni sau reduce transpirația excesivă?
Pentru prevenirea transpirației excesive, se recomandă adoptarea unei alimentații echilibrate și menținerea unei hidratări adecvate, mai ales în sezonul cald. În acest sens, este indicată evitarea consumului de alcool, cafea și alimente foarte condimentate, deoarece acestea pot stimula secreția glandelor sudoripare.
Îmbrăcămintea joacă un rol important – articolele realizate din fibre naturale, precum bumbacul sau inul, permit pielii să respire și reduc acumularea de umezeală. Schimbarea hainelor imediat ce devin umede contribuie la menținerea confortului și la evitarea iritațiilor sau a mirosurilor neplăcute. Se pot folosi antiperspirante sau creme care conțin săruri de aluminiu, eficiente în reducerea temporară a transpirației.
De asemenea, igiena corespunzătoare este esențială pentru prevenirea hiperhidrozei. Se recomandă utilizarea unor săpunuri speciale, aplicarea pudrei de talc după baie și evitarea medicației care poate accentua transpirația.
Menținerea echilibrului fizic, emoțional și mintal reprezintă un alt pas fundamental în gestionarea simptomelor hiperhidrozei.
În concluzie, hiperhidroza, deși adesea subestimată, are un impact semnificativ asupra calității vieții. Abordarea sa necesită o înțelegere profundă și o strategie personalizată. Nu este doar despre controlul transpirației, ci și despre recăpătarea încrederii și confortului în viața de zi cu zi.
Referințe:
- Doolittle, J., Walker, P., Mills, T., & Thurston, J. (2016). Hyperhidrosis: an update on prevalence and severity in the United States. Archives of Dermatological Research, 308(10), 743-749. https://link.springer.com/article/10.1007/s00403-016-1697-9;
- Nawrocki, S., & Cha, J. (2019). The etiology, diagnosis, and management of hyperhidrosis: A comprehensive review. Journal of the American Academy of Dermatology, 81(3), 657-666;
- Solish, N., Bertucci, V., Dansereau, A., Hong, H. C., Lynde, C., Lupin, M., … & Gulliver, W. (2007). A comprehensive approach to the recognition, diagnosis, and severity-based treatment of focal hyperhidrosis. Dermatologic Surgery, 33(8), 908-923;
- Strutton, D. R., Kowalski, J. W., Glaser, D. A., & Stang, P. E. (2004). US prevalence of hyperhidrosis and impact on individuals with axillary hyperhidrosis: results from a national survey. Journal of the American Academy of Dermatology, 51(2), 241-248;
- Walling, H. W. (2011). Primary hyperhidrosis increases the risk of cutaneous infection: a case-control study of 387 patients. Journal of the American Academy of Dermatology, 65(6), 1182-1186.
