Retenție urinară: cauze, simptome și ce să faci când nu poți urina

Retenția urinară este o afecțiune caracterizată prin golirea incompletă sau imposibilă a vezicii urinare, ceea ce poate duce la disconfort semnificativ și complicații dacă nu este tratată la timp. Deși nu este o boală în sine, această disfuncție poate fi un semnal al unor probleme urologice sau neurologice subiacente, precum obstrucțiile la nivelul uretrei, afecțiunile prostatei sau tulburările de control muscular.

Retenția de urină afectează atât bărbații, cât și femeile, însă este mai frecventă în rândul bărbaților vârstnici – în special din cauza hipertrofiei benigne de prostată. La femei, poate apărea în contextul nașterilor multiple sau al unor afecțiuni neurologice.

În continuare, vom analiza cele mai frecvente cauze, simptome și opțiuni de tratament pentru această afecțiune.

Ce este retenția urinară și cum se manifestă globul vezical?

Sursa foto: Shutterstock.com

Retenția urinară este o problemă medicală ce apare atunci când vezica urinară nu se golește complet sau deloc, în ciuda senzației de urinare. Este mai frecventă la bărbații în vârstă, însă poate afecta și femeile, mai ales în prezența unor afecțiuni urologice sau neurologice.

Această condiție poate duce la nevoia frecventă de a merge la toaletă, senzația de golire incompletă a vezicii sau, în unele cazuri, la imposibilitatea de a urina. Deși nu este o boală propriu-zisă, retenția urinară este adesea un simptom al altor probleme, precum hipertrofia benignă de prostată, infecțiile urinare sau leziunile nervoase.

Există două forme principale ale acestei afecțiuni:

• Retenția urinară acută – apare brusc și este caracterizată prin blocarea completă a fluxului urinar. Vezica se umple, însă pacientul nu reușește să urineze deloc. Este o urgență medicală care necesită intervenție imediată.
• Retenția urinară cronică – se dezvoltă lent, pe parcursul mai multor săptămâni sau luni. Deși pacientul poate urina, vezica nu se golește complet, ceea ce poate duce la complicații dacă nu este tratată.

Un semn clinic frecvent în forma acută este globul vezical – o masă palpabilă situată în partea inferioară a abdomenului, deasupra osului pubian. Acesta apare atunci când vezica este plină și dilatată, iar medicul o poate detecta prin palpare, observând o zonă rotundă, fermă și sensibilă la atingere. În acest context, tabletele cu extract de Merișoare și D-Manoză pot reprezenta o soluție naturală de sprijin. Formulate special pentru sănătatea tractului urinar, acestea ajută la reducerea inflamației, eliminarea bacteriilor și prevenirea infecțiilor recurente, oferind astfel un sprijin valoros în menținerea funcției urinare normale.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Cauzele retenției urinare

Retenția urinară poate fi declanșată de numeroși factori, de la afecțiuni urologice și neurologice, până la traumatisme sau efecte secundare medicamentoase. În funcție de vârstă, sex și starea generală de sănătate, cauzele pot varia, însă este important să fie identificate corect pentru a putea interveni eficient.

Printre cele mai frecvente cauze se numără:

• Obstrucțiile fizice ale tractului urinar, cum ar fi:
  • hiperplazia benignă de prostată (BPH), care duce la comprimarea uretrei;
  • tumori la nivelul vezicii urinare, prostatei sau uterului;
  • pietre vezicale sau renale migrate în uretră;
  • cheaguri de sânge sau stricturi uretrale (îngustări anormale ale uretrei).
• Infecțiile și inflamațiile locale, care pot provoca retenție urinară temporară:
  • prostatita acută sau cronică;
  • cistita (infecția vezicii urinare);
  • uretrita;
  • inflamații ginecologice precum vaginitele severe.
• Afectarea nervilor care controlează vezica, cunoscută sub denumirea de disfuncție neurologică. Aceasta poate apărea în contextul unor afecțiuni precum:
  • scleroza multiplă;
  • boala Parkinson;
  • leziuni medulare;
  • accidente vasculare cerebrale;
  • diabet zaharat cu neuropatie periferică.
• Probleme structurale la nivelul podelei pelvine, cum ar fi:
  • cistocel (alunecarea vezicii urinare în vagin);
  • prolaps uterin;
  • leziuni perineale postnatale.
• Constipația severă, care poate exercita presiune asupra vezicii sau uretrei, ducând la dificultăți de urinare.
• Anumite medicamente, inclusiv:
  • anticolinergice;
  • opioide;
  • antihistaminice;
  • medicamente pentru depresie sau hipertensiune.
• Anestezia generală sau rahidiană, care poate temporar afecta controlul asupra vezicii urinare, mai ales după intervenții chirurgicale.

Cum se manifestă urinarea greoaie și fără presiune, blocajul și retenția urinară la femei și bărbați?

Retenția urinară se poate manifesta în două forme principale – acută și cronică – fiecare având simptome specifice.

Simptomele retenției urinare acute

Retenția urinară acută apare brusc și este o urgență medicală. Poate fi provocată de un blocaj complet al uretrei sau de alte obstacole la nivelul tractului urinar. Cele mai comune simptome includ:

• Incapacitatea totală de a urina, în ciuda unei nevoi intense;
• Senzația de vezică extrem de plină, însoțită de durere accentuată în abdomenul inferior;
• Tensiune sau umflătură în zona pelvină;
• Disconfort sever, agitație, transpirații reci;
• În unele cazuri, febră și frisoane, mai ales dacă se asociază o infecție urinară.

Această formă necesită asistență medicală imediată pentru a preveni complicațiile precum afectarea funcției renale sau infecții severe.

Simptomele retenției urinare cronice

Retenția urinară cronică se instalează treptat și poate trece neobservată mult timp. Simptomele pot fi discrete, dar persistente:

• Senzația de golire incompletă a vezicii, chiar și după urinare prelungită;
• Jet urinar slab sau intermitent, însoțit uneori de picurare post-micțională;
• Urinare frecventă, adesea de peste 8 ori pe zi;
• Nevoia de a reveni la toaletă la scurt timp după urinare;
• Sforțarea sau efortul voluntar pentru a porni sau menține fluxul de urină;
• Incontinența urinară, mai ales la persoanele în vârstă.

Aceste semnale pot indica o retenție progresivă a urinei, iar netratată, poate duce la distensia cronică a vezicii sau la afectarea rinichilor. De aceea, este important să consulți medicul la apariția oricăruia dintre aceste simptome.

Sursa foto: Shutterstock.com

Diagnosticarea retenției urinare

Diagnosticul retenției urinare începe întotdeauna cu o evaluare clinică detaliată și continuă cu o serie de investigații specifice, menite să identifice cauza exactă a problemei.

Medicul va efectua un consult clinic complet, începând cu palparea abdomenului inferior pentru a verifica prezența unui glob vezical – adică o masă dură, situată deasupra osului pubian, care indică o vezică plină cu urină. În cazul bărbaților, examinarea prostatei prin tușeu rectal oferă informații despre eventuale măriri sau modificări care pot influența fluxul urinar.

Printre cele mai utilizate metode de diagnostic se numără și:

• Ecografia vezicii urinare, o procedură non-invazivă care măsoară cantitatea de urină rămasă în vezică după urinare (reziduu post-micțional). Un volum mai mare de 100–150 ml poate indica o golire incompletă.
• Cateterismul vezical, care permite atât drenarea urinei, cât și măsurarea exactă a volumului rezidual. Este util mai ales în retenția acută.
• Cistoscopia, o procedură prin care se vizualizează direct interiorul uretrei și vezicii, ajutând la depistarea unor eventuale obstacole, inflamații sau leziuni.
• Testele urodinamice, recomandate mai ales în cazurile complexe, care analizează modul în care vezica se umple și se golește.
• Analizele de urină, care pot evidenția semne de infecție sau inflamație.
• Examinări imagistice suplimentare (ecografie renală, tomografie sau RMN), atunci când se suspectează o problemă structurală sau o cauză neurologică.

Opțiuni de tratament și remedii naturiste recomandate pentru retenția urinară

Tratamentul retenției urinare variază în funcție de forma afecțiunii – acută sau cronică – și de cauza care a dus la apariția acesteia. De cele mai multe ori, abordarea terapeutică este stabilită de medicul specialist și poate include intervenții de urgență, tratamente medicamentoase, terapii complementare și, în unele cazuri, proceduri chirurgicale.

Tratament pentru retenția urinară acută

Retenția urinară acută este o urgență medicală și necesită intervenție rapidă. În astfel de situații, se efectuează cateterismul vezical, o procedură care constă în introducerea unui tub subțire (cateter) prin uretră pentru a goli imediat vezica. Acest gest oferă o ușurare rapidă pacientului și previne complicațiile.

După stabilizarea pacientului, medicul investighează cauza și recomandă tratamentul adecvat pentru a preveni recurențele.

Tratament pentru retenția urinară cronică

Forma cronică presupune un tratament personalizat, adaptat în funcție de afecțiunea de bază. Printre soluțiile propuse se numără:

• Medicamente specifice, cum ar fi alfa-blocantele sau inhibitorii 5-alfa reductază, utilizate în special pentru tratarea prostatei mărite;
• Antibiotice, în cazurile în care cauza este o infecție a tractului urinar;
• Autocateterism intermitent, indicat persoanelor care nu reușesc să elimine complet urina din cauza unor tulburări neurologice.

Remedii naturale și terapii complementare

În completarea tratamentului medical, se pot introduce și remedii naturiste sau terapii adjuvante. De exemplu, extractul de palmier pitic (Serenoa repens) este frecvent utilizat în problemele de prostată. În plus, exercițiile Kegel sunt recomandate femeilor care suferă de slăbiciune a musculaturii pelvine și probleme de golire incompletă a vezicii.

Totodată, antrenamentul vezicii, prin stabilirea unui program regulat de urinare, poate fi util pentru pacienții care simt frecvent nevoia de a merge la toaletă.

Stil de viață și dietă

O alimentație echilibrată, bogată în fibre, și un aport corect de lichide pot preveni constipația, un factor care agravează retenția urinară. Se recomandă evitarea consumului excesiv de lichide seara.

Ceaiurile din plante, cum ar fi cele de urzică, coada-calului sau păpădie, pot sprijini funcționarea normală a tractului urinar. Se administrează cu moderație și doar la recomandarea specialistului.

În consecință, tratamentul potrivit diferă de la caz la caz, motiv pentru care este esențial să te adresezi medicului pentru o evaluare corectă și o schemă de tratament personalizată.

Prevenirea retenției urinare

Prevenirea retenției urinare presupune o serie de măsuri practice care vizează reducerea riscului apariției disfuncțiilor de golire a vezicii urinare. Chiar dacă nu toate cauzele pot fi prevenite, multe pot fi ținute sub control printr-un stil de viață echilibrat, monitorizarea atentă a sănătății și respectarea recomandărilor medicale:

• Menținerea greutății corporale în limite normale este un prim pas important. Excesul ponderal exercită o presiune suplimentară asupra vezicii urinare și a planșeului pelvin, afectând capacitatea de golire eficientă a vezicii. O alimentație echilibrată, combinată cu mișcare regulată, contribuie la prevenirea acestor complicații.
• Exercițiile pentru planșeul pelvin (inclusiv exercițiile Kegel) sunt recomandate în special femeilor care au trecut prin sarcini sau nașteri și persoanelor în vârstă. Aceste exerciții întăresc musculatura care susține vezica și pot reduce riscul apariției simptomelor precum jetul urinar slab sau senzația de golire incompletă.
• Gestionarea corectă a afecțiunilor cronice este esențială. De exemplu, în cazul diabetului zaharat, un control riguros al glicemiei poate preveni neuropatia diabetică – o complicație care afectează funcția nervoasă și poate duce la retenție urinară. Vizitele medicale periodice sunt esențiale în acest context.
• Evitarea constipației ajută la reducerea presiunii intraabdominale care poate afecta funcția vezicii. O dietă bogată în fibre, hidratarea adecvată și activitatea fizică regulată contribuie la un tranzit intestinal normal și reduc riscul de apariție a retenției.
• Adoptarea unor obiceiuri urinare sănătoase, cum ar fi golirea vezicii la timp (fără amânare) și acordarea timpului necesar la toaletă, poate preveni supradistensia vezicii și complicațiile asociate. Este indicat să eviți reținerea voluntară frecventă a urinei.
• Reducerea consumului de substanțe iritante precum cafeina, alcoolul, băuturile acidulate și alimentele picante poate contribui la menținerea sănătății vezicii urinare. Astfel de substanțe pot irita mucoasa vezicală și agrava simptomele existente.
• Suplimentele naturale pot susține sănătatea tractului urinar. De exemplu, tabletele cu Merișoare și D-manoză, datorită proprietăților lor antiinflamatoare și antibacteriene, pot ajuta la reducerea episoadelor de infecții urinare, care pot contribui la retenție dacă nu sunt tratate la timp.

În final, este important să ne amintim că retenția urinară este o afecțiune tratabilă, iar cu ajutorul medical adecvat și respectarea recomandărilor terapeutice, majoritatea pacienților pot obține o îmbunătățire semnificativă a simptomelor și pot reveni la o viață normală. Colaborarea strânsă cu echipa medicală și adoptarea unei abordări proactive în gestionarea sănătății urinare sunt cheia succesului în tratamentul acestei afecțiuni.

Disclaimer! Acest articol are un caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Pentru diagnostic și tratament personalizat, adresează-te întotdeauna unui medic urolog sau altui profesionist din domeniul sănătății.

Referințe:

1. Selius, B. A., & Subedi, R. (2008). Urinary retention in adults: diagnosis and initial management. American Family Physician, 77(5), 643-650;
2. Choong, S., & Emberton, M. (2000). Acute urinary retention. BJU International, 85(2), 186-201;
3. Nyman, M. A., Schwenk, N. M., & Silverstein, M. D. (1997). Management of urinary retention: rapid versus gradual decompression and risk of complications. Mayo Clinic Proceedings, 72(10), 951-956;
4. Djavan, B., Madersbacher, S., Klingler, C., & Marberger, M. (1999). Urodynamic assessment of patients with acute urinary retention: is treatment failure after prostatectomy predictable? Journal of Urology, 161(6), 1823-1827;
5. Klarskov, P., Andersen, J. T., Asmussen, C. F., Brenøe, J., Jensen, S. K., Jensen, I. L., … & Sørensen, S. S. (1986). Symptoms and signs predictive of the voiding pattern after acute urinary retention in men. Scandinavian Journal of Urology and Nephrology, 20(1), 23-30;
6. Wein, A. J., Kavoussi, L. R., Partin, A. W., & Peters, C. A. (2015). Campbell-Walsh Urology (11th ed.). Philadelphia, PA: Elsevier;
7. Abrams, P., Cardozo, L., Fall, M., Griffiths, D., Rosier, P., Ulmsten, U., van Kerrebroeck, P., Victor, A., Wein, A., & Standardisation Sub-committee of the International Continence Society. (2002). The standardisation of terminology of lower urinary tract function: report from the Standardisation Sub-committee of the International Continence Society. Neurourology and Urodynamics, 21(2), 167–178.