Palpitațiile inimii: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Palpitațiile sunt percepții subiective ale unei activități cardiace anormale, descrise frecvent ca bătăi rapide, puternice sau neregulate ale inimii. Acestea pot apărea atât la pacienți fără patologie cardiovasculară semnificativă, cât și în contextul unor afecțiuni cardiace sau sistemice care necesită investigații suplimentare. Deși, în majoritatea cazurilor, palpitațiile au un caracter benign și autolimitat, în anumite situații, acestea pot indica tulburări de ritm cardiac sau disfuncții structurale ale cordului, necesitând o evaluare medicală riguroasă.

Prezentul articol explorează în detaliu etiologia palpitațiilor, incluzând cauze cardiovasculare, metabolice, hormonale și psihogene, precum și mecanismele fiziopatologice care stau la baza acestui simptom. De asemenea, vom analiza manifestările clinice asociate, criteriile de severitate și factorii de risc implicați în apariția acestor episoade.

Ce sunt palpitațiile și cum se manifestă?

Sursa foto: Shutterstock.com

Palpitațiile sunt percepții subiective ale bătăilor inimii, resimțite ca fiind accelerate, neregulate, puternice sau neobișnuit de intense. Acestea pot apărea la nivel toracic, în zona gâtului sau chiar în epigastru, fiind descrise de pacienți ca senzația că inima „sare o bătaie”, „se zbate” sau „flutură” în piept.

Activitatea cardiacă este reglată de sistemul de conducere electrică al inimii, care asigură contracția coordonată a miocardului. Impulsurile electrice sunt generate de nodul sinoatrial (NSA), considerat „pacemaker-ul natural al inimii”, și sunt transmise prin nodul atrioventricular (NAV) și sistemul His-Purkinje. Orice perturbare a acestui mecanism poate duce la anomalie a ritmului cardiac și, implicit, la apariția palpitațiilor.

Palpitațiile pot apărea fie ca rezultat al unei excitații cardiace excesive, fie printr-o hipersensibilitate a sistemului nervos autonom, care modulează funcția inimii. De exemplu, sistemul nervos simpatic stimulează activitatea cardiacă (prin eliberarea de adrenalină), crescând ritmul și forța contracțiilor, în timp ce sistemul parasimpatic (vagal) are efect invers, reducând ritmul cardiac.

Palpitațiile nu reprezintă o afecțiune de sine stătătoare, ci un simptom comun, determinat de o gamă variată de factori. Acestea pot fi clasificate în trei mari categorii:

1. Cauze fiziologice (benigne):
   • Stres emoțional, anxietate, atacuri de panică;
   • Efort fizic intens sau schimbări bruște ale poziției corpului;
   • Consumul excesiv de cofeină, alcool, nicotină sau alimente bogate în zahăr;
   • Deshidratare sau dezechilibre electrolitice (ex. deficit de magneziu sau potasiu);
   • Privarea de somn.
2. Cauze cardiace:
   • Aritmii cardiace (ex. tahicardie supraventriculară, fibrilație atrială, extrasistole ventriculare);
   • Boală coronariană ischemică;
   • Miocardită, insuficiență cardiacă, valvulopatii;
   • Hipertensiune arterială severă.
3. Cauze extracardiace:
   • Dezechilibre hormonale (hipertiroidism, menopauză, sarcină);
   • Hipoglicemie sau diabet dezechilibrat;
   • Anemie severă;
   • Utilizarea anumitor medicamente (decongestionante, bronhodilatatoare, antidepresive, hormoni tiroidieni);
   • Abuz de droguri stimulante (ex. cocaină, amfetamine).

Când trebuie solicitată asistență medicală?

Deși majoritatea palpitațiilor sunt benigne, este important să consulți un medic atunci când:

• Palpitațiile sunt frecvente și prelungite;
• Apar brusc și fără un factor declanșator clar;
• Sunt însoțite de durere toracică, amețeală, sincopă, dispnee sau senzație de sufocare;
• Se manifestă în contextul unei afecțiuni cardiace preexistente;
• Sunt asociate cu hipotensiune arterială severă.

În astfel de cazuri, sunt necesare investigații suplimentare, precum electrocardiograma (ECG), monitorizarea Holter 24-48h, test de efort sau ecocardiografie, pentru a exclude o patologie cardiacă semnificativă.

Rolul magneziului în prevenția și tratamentul palpitațiilo

Premium 5 Magnesium Complex — 5 forme de magneziu cu absorbție și beneficii sporite pentru organism

(43)

105 lei94,50 lei

Cumpără acum!

Magneziul este un mineral esențial implicat în peste 300 de reacții biochimice ale organismului, având un rol central în menținerea funcției cardiace și a echilibrului electrolitic. Magneziul este un mineral important pentru activitatea inimii, contribuind la:

1. Reglarea excitabilității celulare – Magneziul acționează ca un antagonist fiziologic al calciului, contribuind la relaxarea mușchiului cardiac și prevenind hiperexcitabilitatea miocardică.
2. Stabilizarea ritmului cardiac – Deficitul de magneziu este frecvent asociat cu aritmii cardiace (ex. tahicardie ventriculară polimorfă, fibrilație atrială). Administrarea sa poate reduce incidența acestor tulburări.
3. Modularea sistemului nervos autonom – Prin efectul său de relaxare musculară și reducere a stresului, magneziul poate contribui la scăderea stimulării simpatice excesive, prevenind palpitațiile induse de anxietate.
4. Menținerea echilibrului electrolitic – Magneziul interacționează cu alți electroliți esențiali, cum ar fi potasiul și calciul, reglând activitatea pompelor ionice de la nivel celular.

În schimb, deficitul de magneziu poate apărea în urma:

• Consumul excesiv de alcool, cofeină sau alimente ultraprocesate;
• Diete sărace în magneziu;
• Stres cronic și anxietate;
• Utilizarea diureticelor sau a inhibitorilor de pompă de protoni (IPP);
• Tulburări gastrointestinale (ex. sindrom de malabsorbție, boala Crohn).

Există mai multe forme de magneziu biodisponibil, fiecare având un profil specific de absorbție și eficiență:

• Citrați și aspartați – excelente pentru absorbție rapidă;
• Glicinat de magneziu – cu efect benefic asupra stresului și sistemului nervos;
• Taurat de magneziu – util în menținerea ritmului cardiac normal;
• Orotat de magneziu – cu impact pozitiv asupra sănătății cardiovasculare;
• Oxid de magneziu – mai puțin absorbabil, dar util pentru suplimentare de bază.

Așadar, administrarea unui complex de magneziu, precum Premium 5 Magnesium Complex, cu absorbție optimizată poate fi benefică în reducerea palpitațiilor funcționale, mai ales în cazul celor asociate cu anxietatea, stresul sau deficitul electrolitic.

Cauzele principale ale palpitațiilor

Din punct de vedere etiologic, palpitațiile pot avea cauze cardiace și non-cardiace, fiecare având implicații clinice diferite. Cauzele de origine cardiacă includ tulburările de ritm, precum fibrilația atrială, tahicardia supraventriculară sau extrasistolele ventriculare și supraventriculare. De asemenea, patologiile structurale, cum ar fi valvulopatiile, cardiomiopatiile dilatative sau hipertrofice, precum și boala coronariană ischemică, pot determina apariția palpitațiilor, de obicei asociate cu alte simptome sugestive, cum ar fi dispneea, durerea toracică sau episoadele de sincopă. În aceste cazuri, palpitațiile pot indica o disfuncție semnificativă a miocardului și necesită investigații amănunțite pentru excluderea unei patologii subiacente severe.

Cauzele non-cardiace sunt mult mai frecvente și includ o gamă variată de factori care pot influența activitatea sistemului cardiovascular. Excitanții precum cofeina, alcoolul și nicotina pot crește tonusul simpatic și pot induce tahicardie reflexă, accentuând percepția bătăilor cardiace. Activitatea fizică intensă, deși în mod normal benefică pentru sănătatea cardiovasculară, poate determina palpitații în cazul unei reactivități excesive a sistemului nervos autonom.

Dezechilibrele electrolitice – impact asupra miocardului

Dezechilibrele electrolitice, în special hipokalemia și hipomagnezemia, contribuie la instabilitatea electrică a miocardului, favorizând apariția aritmiilor. Factorii endocrini, cum ar fi hipertiroidismul, determină o creștere a metabolismului bazal și o hiperstimulare a nodului sinoatrial, ceea ce poate induce tahicardie susținută. De asemenea, tulburările de anxietate și stresul cronic sunt asociate cu un nivel crescut de catecolamine circulante, care pot determina o activitate cardiacă hiperadrenergică, percepută subiectiv ca palpitații.

Anumite medicamente pot avea ca efect advers apariția palpitațiilor, în special cele care influențează sistemul nervos autonom sau activitatea electrică a inimii, cum ar fi bronhodilatatoarele beta-adrenergice, antihistaminicele și unele antidepresive. Mai mult, factorii de risc care predispun la palpitații sunt vârsta înaintată, sexul feminin – datorită fluctuațiilor hormonale, în special în timpul menopauzei –, istoricul familial de boli cardiovasculare, obezitatea și stilul de viață sedentar.

Cu alte cuvinte, identificarea acestor factori este esențială pentru prevenția și controlul palpitațiilor, iar în cazul episoadelor frecvente sau însoțite de simptome alarmante, cum ar fi amețelile, lipotimiile sau durerile toracice, este necesară o evaluare medicală detaliată.

Simptome asociate palpitațiilor

Dincolo de senzația de bătăi neregulate ale inimii, palpitațiile pot fi însoțite de o serie de alte simptome care oferă indicii importante despre severitatea și cauza lor. Printre simptomele palpitațiilor frecvent asociate se numără dispneea (dificultăți de respirație), amețeala sau vertijul, transpirațiile și anxietatea. În unele cazuri, poți experimenta durere sau disconfort în piept, oboseală sau slăbiciune, iar în situații mai severe, chiar sincope (leșin) sau pre-sincope.

Localizarea palpitațiilor poate varia. Cele mai comune sunt palpitațiile în piept, descrise adesea ca o „zbatere” sau „fluturare”. Pacienții cardiaci se pot confrunta cu palpitații în gât, percepute ca o senzație de pulsație sau bătaie în această zonă. Totodată, palpitațiile în capul pieptului pot fi asociate cu o senzație de presiune sau disconfort în partea superioară a toracelui.

Simptomele care apar concomitent cu palpitațiile pot indica o afecțiune cardiacă sau sistemică semnificativă, necesitând evaluare medicală imediată. Printre aceste simptome se numără durerea toracică intensă, mai ales dacă iradiază către brațe, gât sau maxilar, dispneea severă, episoadele de pierdere a conștienței sau sincopa, precum și stările de confuzie sau dezorientare. Aceste manifestări pot sugera ischemie miocardică, aritmii severe sau alte disfuncții cardiovasculare care necesită diagnostic și tratament rapid.

Pentru o evaluare clinică adecvată, se recomandă monitorizarea episoadelor de palpitații prin consemnarea momentului apariției, duratei, activității desfășurate în acel moment și a simptomelor asociate.

Palpitații în situații specifice

Sursa foto: Shutterstock

Contextul în care apar palpitațiile poate furniza indicații relevante privind mecanismul lor de producere și posibilele cauze subiacente. Multe persoane resimt palpitații seara, în special înainte de culcare, un fenomen explicabil prin scăderea nivelurilor de adrenalină și cortizol, ceea ce reduce tonusul simpatic și face activitatea cardiacă mai perceptibilă. În plus, poziția orizontală poate favoriza creșterea întoarcerii venoase către inimă, determinând o creștere a volumului telediastolic și, implicit, o percepție mai accentuată a bătăilor cardiace.

Palpitațiile nocturne, care apar în timpul somnului sau determină trezirea bruscă, pot avea multiple cauze, incluzând apneea obstructivă de somn, care generează hipoxie intermitentă și stimulare simpatică excesivă, refluxul gastroesofagian, care poate activa reflexe vagale ce influențează ritmul cardiac, și anxietatea nocturnă, caracterizată prin creșterea secreției de catecolamine. Apariția acestora în zona presternală poate fi corelată cu extrasistole atriale, de regulă benigne, sau poate reflecta un răspuns neurovegetativ accentuat asociat anxietății.

În timpul sarcinii, creșterea volumului sanguin circulant și a debitului cardiac, alături de modificările hormonale, determină o frecvență cardiacă ușor crescută, ceea ce poate predispune la episoade de palpitații. Acestea sunt, de obicei, fiziologice, dar necesită monitorizare atentă, mai ales dacă sunt asociate cu alte simptome cardiovasculare. Palpitațiile post-prandiale pot fi explicate prin redistribuirea fluxului sanguin către tractul gastrointestinal și eliberarea de hormoni digestivi care pot influența ritmul cardiac.

În contextul efortului fizic, tahicardia este un răspuns fiziologic normal, determinat de necesarul crescut de oxigen al mușchilor activi. Totuși, palpitațiile severe, prelungite sau asociate cu alte simptome, cum ar fi amețeala, dispneea sau durerea toracică, necesită investigații suplimentare pentru excluderea unor afecțiuni cardiace subiacente.

Diagnosticarea palpitațiilor

Identificarea etiologiei palpitațiilor implică o abordare diagnostică riguroasă, bazată pe corelarea manifestărilor clinice cu datele obținute din investigațiile paraclinice. Evaluarea inițială constă în anamneza detaliată, care urmărește frecvența, durata și caracterul palpitațiilor, factorii declanșatori sau amelioratori, precum și prezența simptomelor asociate, cum ar fi dispneea, sincopa, durerea toracică sau stările de anxietate. Concomitent, examenul fizic include măsurarea tensiunii arteriale și a pulsului, auscultația cardiacă pentru identificarea eventualelor sufluri patologice sau aritmii și evaluarea semnelor de insuficiență cardiacă sau disfuncție tiroidiană.

Investigațiile paraclinice sunt esențiale pentru confirmarea unei suspiciuni diagnostice. Electrocardiograma (ECG) reprezintă principala metodă de evaluare a ritmului cardiac și poate evidenția anomalii specifice, cum ar fi tahicardiile supraventriculare, fibrilația atrială sau extrasistolele ventriculare. Pentru aritmiile intermitente care nu pot fi surprinse pe un ECG standard, se utilizează monitorizarea Holter, care înregistrează activitatea electrică a inimii timp de 24-48 de ore sau chiar mai mult, în funcție de necesitate. Ecocardiografia este utilizată pentru evaluarea structurală a inimii, putând detecta cardiomiopatii, valvulopatii sau disfuncții ventriculare care pot fi asociate cu palpitații.

Investigații avansate pentru aritmii – metode de diagnostic

În cazurile complexe sau atunci când aritmiile rămân neidentificate prin metodele standard, pot fi necesare investigații avansate. Exemple includ studiul electrofiziologic. Aceasta este o procedură invazivă care analizează direct funcția sistemului de conducere al inimii. Poate ghida eventualele intervenții terapeutice, precum ablația prin cateter. Imagistica cardiacă avansată, cum ar fi RMN-ul cardiac sau tomografia computerizată cardiacă, este indicată în cazurile în care se suspectează miocardită, fibroză miocardică sau anomalii congenitale.

Pentru excluderea cauzelor non-cardiace ale palpitațiilor, pot fi necesare analize de sânge. Acestea includ dozarea hormonilor tiroidieni pentru identificarea hipertiroidismului. De asemenea, determinarea nivelurilor serice de electroliți, în special potasiu și magneziu, și hemoleucograma completă pentru detectarea unei eventuale anemii. Diagnosticul final se bazează pe integrarea acestor date cu simptomatologia pacientului. Este importantă diferențierea palpitațiilor cardiace de alte senzații similare. Exemple includ tremorul muscular, hipoglicemia sau manifestările anxietății.

Tratamentul palpitațiilor

Sursa foto: Shutterstock

Odată stabilit diagnosticul, tratamentul palpitațiilor este individualizat în funcție de cauza subiacentă și severitatea simptomatologiei. Abordarea terapeutică vizează, în primul rând, controlul factorilor declanșatori. În cazul palpitațiilor asociate cu stresul și anxietatea, managementul include terapia cognitiv-comportamentală și, în anumite situații, utilizarea anxioliticelor sau beta-blocantelor cu efect simptomatic. Palpitațiile induse de consumul de substanțe excitante, cum ar fi cofeina, alcoolul sau nicotina, pot fi reduse semnificativ prin eliminarea sau diminuarea acestor factori.

Dacă palpitațiile sunt cauzate de aritmii cardiace, tratamentul poate implica administrarea de beta-blocante pentru reducerea frecvenței cardiace sau antiaritmice specifice, în funcție de tipul aritmiei. În fibrilația atrială, unde există un risc crescut de tromboembolism, pot fi necesare anticoagulante orale pentru prevenirea formării trombilor. În cazurile în care medicația nu este eficientă sau aritmia este severă și recurentă, se pot recomanda proceduri intervenționale, precum ablația prin cateter, care vizează eliminarea focarelor ectopice responsabile de aritmie, sau cardioversia electrică, utilizată pentru restabilirea ritmului sinusal în aritmiile supraventriculare persistente.

Indiferent de cauza subiacentă, modificările stilului de viață joacă un rol esențial în managementul palpitațiilor. Adoptarea unei diete echilibrate, bogate în electroliți esențiali (magneziu, potasiu), practicarea exercițiilor fizice regulate de intensitate moderată, îmbunătățirea calității somnului și tehnicile eficiente de gestionare a stresului pot reduce frecvența episoadelor și îmbunătăți prognosticul cardiovascular. Monitorizarea periodică a simptomelor și efectuarea controalelor medicale regulate sunt esențiale pentru ajustarea tratamentului și prevenirea complicațiilor asociate cu aritmiile persistente.

Prevenirea palpitațiilor

Prevenirea palpitațiilor implică o abordare holistică a sănătății cardiovasculare. Astfel, reducerea consumului de stimulante precum cafeina, alcoolul și nicotina poate avea un impact semnificativ. Totodată, adoptarea unei diete echilibrate, bogată în alimente cu conținut ridicat de magneziu și potasiu, precum bananele, avocado și nucile, poate ajuta la menținerea echilibrului electrolitic.

Pe plan secund, gestionarea stresului joacă un rol crucial în prevenirea palpitațiilor. Stabilirea unui program de somn regulat este, de asemenea, importantă, deoarece somnul insuficient poate crește susceptibilitatea ta la stres și palpitații.

Pentru persoanele cu afecțiuni medicale care predispun la palpitații, prevenția implică aderența strictă la tratamentul prescris și monitorizarea regulată a parametrilor relevanți. Evitarea factorilor declanșatori specifici, identificați prin auto-monitorizare și ținerea unui jurnal al episoadelor, poate reduce semnificativ frecvența palpitațiilor.

În final, o abordare holistică a sănătății, care include menținerea unui echilibru între muncă și viața personală și cultivarea relațiilor sociale pozitive, poate contribui la reducerea riscului de palpitații.

Sursa foto: Shutterstock

În ce situații palpitațiile necesită atenție medicală imediată?

În pofida faptului că majoritatea palpitațiilor sunt benigne și autolimitate, există situații în care acestea pot indica o patologie cardiovasculară severă, necesitând evaluare medicală de urgență.

Palpitațiile asociate cu durere toracică intensă, senzație de presiune precordială, dispnee severă, amețeală pronunțată, pierdere a stării de conștiență, transpirații reci, paloare accentuată sau confuzie pot sugera ischemie miocardică acută, aritmii maligne sau disfuncții hemodinamice critice. Aceste manifestări pot apărea în contextul unui sindrom coronarian acut, embolism pulmonar sau insuficiență cardiacă acută, necesitând intervenție medicală promptă.

Anumite condiții cresc probabilitatea ca palpitațiile să fie expresia unei tulburări de ritm semnificative. Printre acestea se numără debutul brusc al palpitațiilor la pacienți cu istoric de boli cardiovasculare, persistența unei tahicardii susținute (>120 bpm în repaus) care nu cedează spontan, precum și apariția palpitațiilor în timpul efortului fizic intens, în special la pacienții vârstnici sau neantrenați. În cazul acestor situații, palpitațiile pot indica o disfuncție cardiacă subiacentă, precum tahicardie ventriculară, fibrilație atrială rapidă cu răspuns ventricular necontrolat sau alte aritmii cu potențial decompensator.

Evaluare de urgență pentru palpitații – investigații inițiale

În cadrul unei evaluări de urgență pentru palpitații, investigațiile inițiale includ monitorizare cardiacă continuă, electrocardiogramă de urgență și analize de sânge. Printre acestea se numără determinarea electroliților serici, markerilor cardiaci (troponine, CK-MB) și a funcției tiroidiene. Aceste teste permit identificarea rapidă a unui posibil dezechilibru electrolitic, a unei ischemii miocardice acute sau a unei disfuncții tiroidiene. Acestea pot fi factori contribuitori.

Pentru reducerea riscului de apariție a palpitațiilor severe, este esențială adherența strictă la tratamentul prescris pentru afecțiunile cardiace preexistente. De asemenea, este importantă monitorizarea tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace la domiciliu. Trebuie evitați factorii declanșatori cunoscuți. Exemple includ stresul excesiv, consumul de substanțe excitante sau efortul fizic necontrolat. În cazul pacienților cu aritmii diagnosticate, urmărirea periodică de către medicul cardiolog este esențială. De asemenea, ajustarea tratamentului în funcție de evoluția simptomelor este importantă pentru prevenirea complicațiilor.

Palpitațiile – cauze și importanța prevenției

Palpitațiile, deși adesea inofensive, pot fi un semnal de alarmă pentru probleme cardiace mai serioase. Astfel, înțelegerea cauzelor, simptomelor și metodelor de prevenire a palpitațiilor este esențială pentru gestionarea eficientă a sănătății tale cardiovasculare. De asemenea, adoptarea unui stil de viață sănătos, gestionarea eficientă a stresului și monitorizarea atentă a simptomelor, poate minimiza semnificativ frecvența și intensitatea episoadelor de palpitații.

În viitor, cercetările în domeniul cardiologiei ar putea aduce noi metode de diagnostic și tratament pentru palpitații. Dezvoltarea de dispozitive portabile de monitorizare cardiacă mai avansate ar putea facilita detectarea precoce a aritmiilor. Nu în ultimul rând, terapiile personalizate bazate pe profilul genetic al pacientului ar putea oferi soluții mai eficiente pentru gestionarea palpitațiilor.

Nu uita că, în cazul în care experimentezi palpitații frecvente sau însoțite de simptome îngrijorătoare, este crucial să soliciți evaluare medicală promptă. Sănătatea inimii tale este vitală, iar o abordare proactivă în gestionarea palpitațiilor poate face diferența între o viață activă, plină de energie și complicații potențial grave.

Referințe:

1. Raviele, A., et al. (2011). Management of patients with palpitations: a position paper from the European Heart Rhythm Association. Europace, 13(7), 920-934. https://academic.oup.com/europace/article/13/7/920/448314;

2. Thavendiranathan, P., et al. (2009). Does this patient with palpitations have a cardiac arrhythmia? JAMA, 302(19), 2135-2143. https://jamanetwork.com/journals/jama/article-abstract/184904;

3. Wexler, R. K., et al. (2017). Palpitations: Evaluation in the Primary Care Setting . American Family Physician, 96(12), 784-789. https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2017/1215/p784.html;

Sursa foto: Shutterstock.com