Prostaglandine – totul despre rolul și importanța lor în organism

Prostaglandinele sunt molecule biologic active, care joacă un rol esențial în diverse procese fiziologice din organism. Descoperite în anii 1930, aceste substanțe au fost denumite astfel deoarece inițial se credea că sunt produse exclusiv de glanda prostatică. Cu toate acestea, cercetările ulterioare au arătat că prostaglandinele sunt sintetizate în majoritatea țesuturilor corpului uman și sunt implicate în reglarea inflamației, a coagulării sângelui, a funcțiilor renale și a altor procese critice. Acest articol explorează natura, rolul, sursele alimentare și implicațiile lor în sănătatea umană.

Ce sunt prostaglandinele și care este rolul lor în organism?

Prostaglandinele sunt substanțe biologic active, derivate din acizi grași polinesaturați, care joacă un rol crucial în numeroase procese fiziologice și patologice din organismul uman. Aceste molecule fac parte din clasa eicosanoizilor și sunt considerate hormoni locali sau autacoizi, deoarece acționează în principal în apropierea locului lor de sinteză.

Structura chimică a prostaglandinelor constă într-un nucleu ciclopentanic cu două lanțuri laterale. Ele sunt sintetizate din acid arahidonic, un acid gras omega-6 cu 20 de atomi de carbon, prin intermediul enzimelor ciclooxigenază (COX). Există mai multe tipuri de prostaglandine, fiecare cu funcții specifice în organism. Un supliment, precum Omega 3 — 700 EPA, 370 DHA — formulă concentrată cu ulei de pește, 200 ml poate fi benefic în acest sens, fiind o formulă care asigură doza optimă de Omega 3 zilnică. Este obţinut din surse complet naturale şi are proprietăţi excelente pentru creier, inimă, ochi, oase şi piele. Mai mult, are o puritate superioară, fiind obţinut din surse de înaltă calitate.

Ulei de Pește Omega 3 — 200ml — 700 EPA / 370 DHA

(21)

89 lei80,10 lei

Cumpără acum!

Principalele roluri ale prostaglandinelor în organism includ:

• Medierea inflamației și durerii: Prostaglandinele, în special PGE2 și PGI2, sunt implicate în procesul inflamator, provocând vasodilatație, creșterea permeabilității vasculare și sensibilizarea terminațiilor nervoase la stimuli dureroși.
• Reglarea contracțiilor uterine și a ciclului menstrual: PGF2α stimulează contracțiile uterine și joacă un rol important în declanșarea nașterii, în timp ce PGE2 este implicată în ovulație și menstruație.
• Protecția mucoasei gastrice: PGE2 și PGI2 stimulează secreția de mucus și bicarbonat în stomac, protejând mucoasa gastrică de efectele nocive ale acidului gastric.
• Reglarea tensiunii arteriale: Prostaglandinele influențează tonusul vascular și excreția renală de sodiu, contribuind astfel la reglarea tensiunii arteriale.
• Modularea agregării plachetare: PGI2 (prostaciclinа) inhibă agregarea plachetară, în timp ce tromboxanul A2 (un alt eicosanoid) o stimulează.
• Influențarea secreției de acid gastric: PGE2 inhibă secreția de acid gastric, contribuind la protecția mucoasei stomacului.
• Reglarea funcției renale: Prostaglandinele influențează fluxul sangvin renal, rata de filtrare glomerulară și excreția de sodiu și apă.
• Modularea răspunsului imun: Anumite prostaglandine pot influența activitatea celulelor imune, contribuind la reglarea răspunsului inflamator și imun.

Prostaglandinele sunt sintetizate la nivelul majorității țesuturilor din organism, sub acțiunea enzimelor numite ciclooxigenaze (COX). Există două tipuri principale de ciclooxigenaze:

• COX-1: Este o enzimă constitutivă, exprimată în majoritatea țesuturilor. Este responsabilă de sinteza prostaglandinelor implicate în funcții fiziologice normale, cum ar fi protecția mucoasei gastrice și menținerea fluxului sangvin renal.
• COX-2: Este o enzimă inductibilă, a cărei expresie este stimulată în principal de factori inflamatori. Este exprimată în creier, rinichi și la nivelul leziunilor inflamatorii. COX-2 este responsabilă în principal de sinteza prostaglandinelor implicate în inflamație și durere.

Datorită rolului lor important în organism, prostaglandinele sunt utilizate atât ca țintă terapeutică, cât și ca mijloc terapeutic în tratamentul diferitelor afecțiuni. De exemplu, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) acționează prin inhibarea enzimelor COX, reducând astfel producția de prostaglandine și ameliorând durerea și inflamația. Pe de altă parte, anumite prostaglandine sintetice sunt utilizate în tratamentul unor afecțiuni, cum ar fi ulcerul peptic sau pentru inducerea travaliului.

Unde se secretă prostaglandinele și în ce organe se găsesc?

Prostaglandinele sunt sintetizate la nivelul majorității țesuturilor din organism. Spre deosebire de hormonii clasici, care sunt produși de glande endocrine specifice și transportați prin sânge către țesuturile țintă, prostaglandinele sunt produse local în aproape toate celulele organismului și acționează în principal în vecinătatea locului lor de sinteză.

Principalele surse de producție a prostaglandinelor includ:

• Celulele endoteliale ale vaselor de sânge: Acestea produc în principal prostaciclină (PGI2), care are rol vasodilatator și antiagregant plachetar.
• Celulele musculare netede: Produc diverse tipuri de prostaglandine implicate în reglarea tonusului muscular.
• Trombocitele: Sintetizează tromboxan A2, care stimulează agregarea plachetară și vasoconstricția.
• Celulele epiteliale ale tractului gastrointestinal: Produc prostaglandine implicate în protecția mucoasei gastrice și reglarea motilității intestinale.
• Celulele renale: Sintetizează prostaglandine care reglează fluxul sangvin renal și excreția de sodiu.
• Celulele sistemului imunitar (macrofage, neutrofile): Produc prostaglandine implicate în procesul inflamator și în modularea răspunsului imun.
• Celulele endometriale: Sintetizează prostaglandine implicate în ciclul menstrual și în procesul de implantare a embrionului.
• Celulele osoase: Produc prostaglandine care influențează metabolismul osos.

O secțiune transversală de țesut uman, evidențiind diferite tipuri de celule care produc prostaglandine, cum ar fi celulele endoteliale, celulele musculare netede și celulele imune.

Organele în care se găsesc prostaglandinele

În ceea ce privește organele în care se găsesc prostaglandinele, acestea sunt prezente practic în toate țesuturile corpului, dar concentrații mai mari se regăsesc în:

• Rinichi: Prostaglandinele reglează fluxul sangvin renal, rata de filtrare glomerulară și excreția de sodiu și apă. Ele joacă un rol crucial în menținerea funcției renale, în special în condiții de stres hemodinamic.
• Tractul gastrointestinal: În stomac și intestin, prostaglandinele au un rol protector asupra mucoasei gastrice, stimulând secreția de mucus și bicarbonat și inhibând secreția de acid gastric. De asemenea, ele influențează motilitatea intestinală.
• Uter: Prostaglandinele influențează contracțiile uterine și joacă un rol important în ciclul menstrual, ovulație și în declanșarea travaliului.
• Creier: În sistemul nervos central, prostaglandinele sunt implicate în reglarea temperaturii corporale, a somnului și în percepția durerii.
• Plămâni: La acest nivel, prostaglandinele modulează tonusul bronșic și joacă un rol în răspunsul inflamator pulmonar.
• Vase de sânge: Prostaglandinele reglează tonusul vascular și agregarea plachetară, influențând astfel fluxul sangvin și coagularea.
• Articulații: În țesutul sinovial și cartilagiul articular, prostaglandinele sunt implicate în procesele inflamatorii asociate cu artrita și alte afecțiuni reumatismale.
• Piele: La nivelul pielii, prostaglandinele participă la procesele inflamatorii și la reglarea fluxului sangvin cutanat.

Un aspect important de menționat este că prostaglandinele nu sunt depozitate în celule, ci sunt sintetizate și eliberate rapid ca răspuns la diverși stimuli. Acest lucru permite o acțiune rapidă și localizată a prostaglandinelor în țesuturi. Stimulii care pot declanșa sinteza de prostaglandine includ factori mecanici (cum ar fi întinderea sau presiunea), factori chimici (hormoni, citokine), sau leziuni tisulare.

Sinteza prostaglandinelor este un proces complex care implică mai multe etape:

1. Eliberarea acidului arahidonic din fosfolipidele membranare sub acțiunea enzimei fosfolipază A2.
2. Conversia acidului arahidonic în prostaglandină H2 (PGH2) sub acțiunea enzimelor ciclooxigenază (COX-1 și COX-2).
3. Transformarea PGH2 în prostaglandine specifice (PGE2, PGD2, PGF2α, PGI2) sau tromboxan A2 sub acțiunea unor enzime specifice.

Această sinteză locală și acțiune rapidă fac din prostaglandine mediatori importanți în numeroase procese fiziologice și patologice, permițând organismului să răspundă prompt la diverse stimuli și să mențină homeostazia tisulară.

Alimente bogate în prostaglandine și beneficiile lor

Deși prostaglandinele sunt produse în mod natural de organism, anumite alimente pot influența nivelurile acestora prin furnizarea de precursori ai prostaglandinelor sau substanțe care modulează sinteza lor. Este important de menționat că alimentele nu conțin direct prostaglandine, ci mai degrabă acizi grași esențiali și alte substanțe care pot influența producția de prostaglandine în organism.

Iată câteva exemple de alimente și suplimente care pot influența nivelurile de prostaglandine și beneficiile lor:

• Pește gras (somon, macrou, sardine, hering) sau suplimente cu omega-3:

  • Conține acizi grași omega-3 (EPA și DHA) care pot ajuta la reducerea inflamației și a durerii.
  • Omega-3 pot inhiba producția de prostaglandine proinflamatorii și stimula producția de prostaglandine antiinflamatorii.
  • Beneficii: reducerea riscului de boli cardiovasculare, ameliorarea simptomelor artritei, susținerea sănătății creierului.
  • Omega 3 — 700 EPA, 370 DHA — formulă concentrată cu ulei de pește pentru a asigura doza optimă de omega-3 în lipsa surselor alimentare suficiente sau a unor intoleranțe.

• Nuci și semințe (nuci, semințe de in, chia, cânepă):

  • Surse bune de acizi grași omega-3 și omega-6 care pot modula producția de prostaglandine.
  • Conțin și antioxidanți care pot reduce inflamația.
  • Beneficii: susținerea sănătății cardiovasculare, îmbunătățirea funcției cognitive, reglarea nivelului de colesterol.

• Ulei de măsline extravirgin:

  • Bogat în acizi grași mononesaturați și compuși polifenolici cu efecte antiinflamatoare.
  • Poate inhiba enzimele COX, reducând astfel producția de prostaglandine pro-inflamatorii.
  • Beneficii: reducerea riscului de boli cardiovasculare, efecte antiinflamatoare, susținerea sănătății creierului.

• Fructe de pădure (afine, zmeură, căpșuni, mure):

  • Conțin antioxidanți puternici, în special antocianine, care pot reduce inflamația.
  • Pot modula activitatea enzimelor implicate în sinteza prostaglandinelor.
  • Beneficii: îmbunătățirea funcției cognitive, protecție cardiovasculară, proprietăți anti-îmbătrânire.

• Legume cu frunze verzi (spanac, kale, varză):

  • Bogate în vitamina K, antioxidanți și compuși anti-inflamatori.
  • Pot ajuta la reglarea producției de prostaglandine și la reducerea inflamației.
  • Beneficii: susținerea sănătății osoase, îmbunătățirea funcției cognitive, protecție împotriva stresului oxidativ.

• Usturoi și ceapă:

  • Conțin compuși organosulfurici cu proprietăți antiinflamatoare.
  • Pot inhiba enzimele implicate în sinteza prostaglandinelor pro-inflamatorii.
  • Beneficii: susținerea sănătății cardiovasculare, proprietăți antimicrobiene, potențial anticancerigen.

• Citrice (portocale, lămâi, grepfruit):

  • Bogate în vitamina C și bioflavonoide cu proprietăți antiinflamatoare.
  • Pot modula producția de prostaglandine și susține funcția imunitară.
  • Beneficii: întărirea sistemului imunitar, protecție antioxidantă, susținerea sănătății pielii.

O varietate de alimente care influențează nivelurile de prostaglandine, aranjate frumos pe o masă: pește gras, nuci, semințe, fructe de pădure, legume cu frunze verzi și citrice.

Consumul regulat al acestor alimente poate ajuta la menținerea unui echilibru sănătos al prostaglandinelor în organism. Este important de menționat că efectele pot varia de la persoană la persoană și că o dietă echilibrată și diversificată este cheia pentru obținerea beneficiilor optime.

Antiinflamatoare și prostaglandine – o asociere complexă

Antiinflamatoarele și prostaglandinele au o relație strânsă și complexă în organism. Înțelegerea acestei relații este crucială pentru a aprecia atât beneficiile, cât și potențialele riscuri asociate cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare.

Mecanismul de acțiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS)

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) acționează prin inhibarea enzimelor ciclooxigenază (COX), care sunt responsabile de sinteza prostaglandinelor.

Prin inhibarea COX, AINS reduc producția de prostaglandine, ceea ce duce la efectele lor antiinflamatorii, analgezice și antipiretice. Totuși, acest mecanism de acțiune este și sursa principalelor efecte adverse ale AINS, deoarece prostaglandinele au și roluri fiziologice importante în organism.

Clasificarea antiinflamatoarelor nesteroidiene

Principalele clase de antiinflamatoare nesteroidiene includ:

• Inhibitori neselectivi COX: Aceste medicamente inhibă atât COX-1, cât și COX-2.
• Inhibitori selectivi COX-2: Aceste medicamente au fost dezvoltate pentru a reduce efectele adverse gastrice asociate cu inhibarea COX-1.
• Salicilați: Această clasă include acidul acetilsalicilic (aspirina), care are un mecanism de acțiune ușor diferit, inhibând ireversibil COX-1 și COX-2.

Efecte ale inhibării prostaglandinelor de către AINS

Inhibarea sintezei de prostaglandine de către AINS are atât efecte benefice, cât și potențiale efecte adverse:

• Efecte benefice:
  • Reducerea inflamației
  • Ameliorarea durerii
  • Scăderea febrei
  • Inhibarea agregării plachetare (în special aspirina)
• Potențiale efecte adverse:
  • Ulcerații gastro-intestinale și sângerări digestive (din cauza reducerii prostaglandinelor protective la nivelul mucoasei gastrice)
  • Afectare renală (prostaglandinele sunt importante pentru menținerea fluxului sangvin renal)
  • Risc cardiovascular crescut (în special pentru inhibitorii selectivi COX-2)
  • Întârzierea vindecării fracturilor osoase (prostaglandinele sunt implicate în remodelarea osoasă)

Strategii de reducere a efectelor adverse ale AINS

Din cauza potențialelor efecte adverse asociate cu inhibarea prostaglandinelor, cercetătorii caută noi strategii pentru a păstra efectele benefice ale AINS, minimizând în același timp efectele adverse. Unele abordări includ:

• Dezvoltarea de inhibitori COX-2 mai selectivi pentru a reduce efectele adverse gastrice.
• Crearea de compuși cu acțiune duală asupra COX și a altor ținte moleculare implicate în inflamație.
• Utilizarea de AINS în combinație cu agenți gastroprotectori (de exemplu, inhibitori de pompă de protoni).
• Explorarea potențialului antiinflamator al compușilor naturali din plante.

Relația dintre antiinflamatoare și prostaglandine este complexă și multifațetată. În timp ce inhibarea prostaglandinelor oferă beneficii terapeutice semnificative în tratamentul durerii și inflamației, este esențial să se ia în considerare și potențialele efecte adverse. Utilizarea judicioasă a antiinflamatoarelor, sub îndrumarea unui profesionist medical, poate ajuta la maximizarea beneficiilor terapeutice, minimizând în același timp riscurile asociate.

În concluzie, prostaglandinele sunt molecule esențiale pentru buna funcționare a organismului, având un impact semnificativ asupra proceselor inflamatorii, coagulării sângelui, funcției renale și protecției gastrice. Echilibrul producției de prostaglandine este crucial, iar alimentația, plantele medicinale și utilizarea judicioasă a medicamentelor antiinflamatoare joacă un rol important în menținerea acestui echilibru. Prin înțelegerea rolului lor complex, putem face alegeri informate pentru a sprijini sănătatea pe termen lung.

Referințe:

Endocrine Society. What is Prostaglandins? – endocrine.org/news-and-advocacy/news-room/glossary

Malik K, Dua A. Prostaglandins, In: StatPearls [Internet]. Treasure Island, FL: StatPearls Publishing; 2021 – pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31985948/