Peritonita: o afecțiune gravă, ce necesită atenție medicală imediată
Peritonita este o inflamație a peritoneului, care este membrana subțire ce căptușește cavitatea abdominală și acoperă majoritatea organelor digestive. Această afecțiune poate fi extrem de gravă, punând viața în pericol dacă nu este tratată prompt. Află mai multe despre peritonită: ce este, care sunt cauzele, simptomele, metodele de diagnostic și tratamentul recomandat, precum și importanța regimului alimentar în recuperare.
Peritonită acută sau cronică?
Ce înseamnă peritonita? O infecție a membranei ce căptușește cavitatea abdominală, numită peritoneu. Din cauză că această membrană învelește și organe precum rinichii, ficatul și vezica urinară, lăsată netratată, infecția poate conduce la disfuncții ale acestor organe și chiar la deces.
Ce este peritonita acută? Dar cea cronică?
Există două forme ale peritonitei, în funcție de evoluția acesteia: acută și cronică.
Peritonita acută apare brusc și se manifestă prin simptome severe, cum ar fi durerea abdominală intensă, febra, greața și vărsăturile. Este o urgență medicală și necesită spitalizare imediată, deoarece poate pune rapid viața în pericol.
Peritonita cronică este o inflamație persistentă a peritoneului, care poate dura săptămâni, luni sau chiar ani. Simptomele sunt de obicei mai puțin intense decât în forma acută, dar pot include durere abdominală recurentă, distensie abdominală, senzație de balonare, febră ușoară și pierdere în greutate. Deși nu este la fel de dramatică, în raport cu forma acută, peritonita cronică poate afecta semnificativ calitatea vieții și poate duce la complicații pe termen lung.
Înțelegerea diferențelor dintre cele două forme de peritonită este crucială pentru a recunoaște ușor și rapid semnele de alarmă și pentru a căuta ajutor medical în timp util.
Plan de îngrijire în peritonita acută
Tratamentul pentru peritonita acută implică, de obicei, o combinație de antibiotice și intervenții chirurgicale. Scopul este eliminarea sursei infecției și drenarea lichidul acumulat în cavitatea abdominală. În plus, se urmărește prevenirea complicațiilor și susținerea funcțiilor vitale ale organismului.
Tratamentul medicamentos include antibiotice, analgezice și alte medicamente, în funcție de starea pacientului:
- antibioticele sunt administrate intravenos, în doze mari, pentru a asigura o concentrație eficientă la nivelul peritoneului;
- analgezicele au rolul de a controla durerea abdominală și a asigura confortul pacientului;
- uneori, se pot administra și antiemetice (împotriva grețurilor și vărsăturilor), fluide intravenoase (pentru a corecta deshidratarea) sau medicamente pentru susținerea funcțiilor vitale.
În majoritatea cazurilor de peritonită acută, este necesară intervenția chirurgicală. Scopul intervenției este de a identifica și elimina sursa infecției (de exemplu, apendicele perforat, ulcerul gastric perforat), de a drena lichidul infectat din cavitatea abdominală și de a lava peritoneul cu soluții antiseptice.
Pacientul este monitorizat atent în perioada postoperatorie, pentru a se depista și trata eventualele complicații. Se monitorizează mai ales funcțiile vitale ale acestuia (tensiunea arterială, pulsul, respirația, temperatura), diureza (cantitatea de urină eliminată) și semnele de infecție.
Fizioterapia respiratorie și mobilizarea precoce sunt importante pentru a preveni complicațiile pulmonare și tromboembolice. Totodată, întrucât este o experiență traumatizantă în forma sa acută, pacientul poate avea nevoie de suport psihologic, pentru a face față situației.
În toate cazurile, îngrijirea postoperatorie este esențială pentru a preveni complicațiile și a asigura o recuperare completă.
Simptomele peritonitei la adulți. Dar la copii?
Primele semne ale peritonitei apar, de obicei, brusc și intens, semnalând o urgență medicală. Simptomele variază mai ales în funcție de vârsta pacientului și de severitatea inflamației, însă cele mai mult sunt nespecifice, făcând din diagnosticarea afecțiunii o reală provocare.
Peritonita – simptome la adulți
La adulți, simptomele peritonitei pot include:
- durere abdominală intensă;
- abdomen extrem de sensibil la palpare, chiar și la o atingere ușoară;
- febră și frisoane, indicatori ai luptei organismului cu infecția;
- ritm cardiac crescut;
- greață și vărsături;
- distensie abdominală;
- constipație sau diaree;
- scăderea apetitului;
- sete excesivă;
- urinare redusă sau dificultate în urinare;
- oboseală și slăbiciune.
Toate acestea indică o alterare a stării generale, așa încât nu ar trebui ignorate. Cu cât tratamentul este inițiat mai devreme, cu atât șansele de recuperare completă sunt mai mari.
Capsulele Premium Probiotic – Prebiotic Premium Vegan 60 capsule, susțin sănătatea intestinală și ameliorează problemele digestive, fiind totodată un remediu natural pentru afecțiuni precum sindromul intestinului iritabil și gastroenterita.
Administrarea de antibiotice, inclusiv în cazul peritonitei, conduce adesea la disbioză – un dezechilibru al florei intestinale, ce se manifestă prin simptome precum crampele abdominale, diareea și respirația urât mirositoare. Capsulele Probiotic – Prebiotic pot elimina aceste simptome și odată cu ele și perturbarea florei intestinale. În plus, sunt eficiente împotriva infecțiilor, având proprietăți antimicrobiene.
Bazate pe 7 tulpini de bacterii sănătoase, aceste capsule luptă cu succes împotriva infecțiilor, întăresc sistemul imunitar și asigură o digestie optimă și un tranzit intestinal sănătos. Doar 2 capsule pe zi îți vor aduce mai aproape toate aceste beneficii, atenuând simplu și rapid orice problemă digestivă.
Peritonita la copii: cum se manifestă la aceștia?
Semnele clinice ale peritonitei la copii sunt mai subtile și nespecifice, ceea ce face diagnosticul și mai dificil decât în cazul adulților.
Pot include:
- iritabilitate și plâns excesiv;
- refuzul de a mânca;
- febră;
- vărsături;
- distensie abdominală.
Care sunt semnele de alarmă?
Este important să te adresezi de îndată medicului atunci când:
- copilul se plânge de dureri de burtă difuze sau localizate specific;
- durerea se agravează la o ușoară atingere sau o simplă mișcare;
- copilul refuză să mănânce sau să bea, devenind mai iritat, mai agitat sau mai retras;
- vărsăturile se repetă și conțin bilă sau sânge.
Deși mai puțin frecventă decât la adulți, peritonita la copii poate evolua rapid și poate avea consecințe grave. Nu încerca să tratezi copilul acasă, ci solicită ajutor medical, pentru un diagnostic corect și un tratament prompt, adaptat situației specifice a celui mic.
Peritonita bacteriană spontană și alte forme specifice ale afecțiunii
Pe lângă peritonita acută și cronică, care sunt, de fapt, niveluri de evoluție a afecțiunii, există și forme specifice ale acesteia, precum peritonita bacteriană spontană sau peritonita granulomatoasă.
Peritonita abdominală secundară este forma clasică a afecțiunii. Apare cel mai frecvent, ca o complicație a unei alte afecțiuni abdominale, cum ar fi apendicita perforată, ulcerul gastric perforat, diverticulita perforată sau pancreatita. În aceste cazuri, conținutul infectat din organul afectat se scurge în cavitatea peritoneală, cauzând peritonită.
Ce e peritonita bacteriană?
Principala cauză a peritonitei o reprezintă infecțiile bacteriene. Bacteriile pot ajunge în peritoneu în diverse moduri, precum:
- perforarea unui organ abdominal, cum ar fi apendicele, stomacul sau intestinul;
- extinderea unei infecții de la un organ adiacent;
- traumatisme abdominale;
- intervenții chirurgicale.
Peritonita bacteriană apare mai ales la persoanele cu ciroză hepatică și ascită (acumulare de lichid în cavitatea abdominală), fără o sursă evidentă de infecție. Bacteriile din intestin traversează peretele intestinal și ajung în lichidul ascitic, cauzând peritonită.
Peritonita granulomatoasă este o formă rară, caracterizată prin inflamație cronică și formarea de granuloame (noduli de celule inflamatorii) în peritoneu. Poate fi cauzată de infecții, boli autoimune sau expunerea la anumite substanțe.
Indiferente de tip, peritonita reprezintă o afecțiune gravă și necesită evaluare medicală promptă și tratament adecvat, așa că nu amâna vizita la medic!
Peritonita – cauze și factori de risc pe care ar fi bine să îi cunoști
În ceea ce privește factorii de risc pentru peritonită, aceștia includ:
- ciroza hepatică;
- ascita;
- dializa peritoneală;
- boli inflamatorii intestinale;
- ulcerul;
- pancreatita;
- alte răni la nivelul stomacului;
- sistem imunitar slăbit.
Chiar dacă infecțiile bacteriene constituie cea mai comună cauză a peritonitei, aceasta nu este singura. O altă cauză posibilă pentru inflamația ce cauzează afecțiunea, însă mai rară și mai puțin probabilă, este reacția chimică la diferite fluide corporale. Acestea se scurg în cavitatea peritoneală din:
- vezica biliară, dacă inflamația severă a acesteia, numită colecistită, provoacă o perforație;
- pancreas, în caz de inflamație severă a pancreasului (pancreatita), urmată de o perforație a acestuia;
- stomac, în ulcerului gastric;
- tumori sau chisturi care se rup în abdomen și eliberează substanțe chimice iritante.
Indiferent de sursa acestor substanțe, peritonita chimică poate fi la fel de gravă ca peritonita infecțioasă. După diagnosticare, peritonita necesită tratament medical de specialitate pentru eliminarea infecției. Acest tratament include, de regulă, antibiotic administrat intravenos.
Peritonita și regimul alimentar recomandat
Persoanele care suferă de peritonită pot avea o digestie îngreunată. Astfel, se apelează deseori la hrănirea artificială, care poate fi realizată prin diverse metode:
Hrănirea enterală
Aceasta implică administrarea nutrienților direct în tractul digestiv, prin intermediul unui tub. Există mai multe tipuri de tuburi de hrănire:
- tub nazogastric: este introdus prin nas, trece prin esofag și ajunge în stomac;
- tub nasojejunal: este introdus prin nas, trece prin esofag și ajunge în jejun (o parte a intestinului subțire);
- gastrostomie: tubul este introdus direct în stomac, printr-o incizie în peretele abdominal;
- jejunostomie: tubul este introdus direct în jejun, printr-o incizie în peretele abdominal.
Hrănirea parenterală
Aceasta implică administrarea nutrienților direct în sânge, prin intermediul unui cateter venos. Se utilizează, de regulă, în cazurile în care tractul digestiv nu funcționează corespunzător sau când hrănirea enterală nu este posibilă, adică în special în faza acută a bolii.
Alegerea metodei de hrănire artificială depinde de starea generală a pacientului, de severitatea peritonitei și de durata estimată a necesității de hrănire artificială.
Măsura este una temporară, utilizată până când pacientul își poate relua alimentația normală. Odată ce peritonita este tratată și funcția digestivă este restabilită, se va trece treptat la o dietă ușoară. Este important să fie bogată în nutrienți și ușor de digerat, însă se adaptează în funcție de nevoile individuale ale pacientului.
Când este necesară intervenția chirurgicală în peritonită?
În unele cazuri de peritonită, intervenția chirurgicală este singura prin care se poate trata infecția și preveni complicațiile.
Există două tipuri principale de intervenții chirurgicale:
- de îndepărtare a țesutului afectat
Dacă o porțiune a peritoneului a fost grav afectată de infecție, poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală a acesteia. Procedura ajută la eliminarea definitivă și sigură a sursei infecției, prevenindu-se astfel răspândirea acesteia.
Cu alte cuvinte, este important să se trateze și cauza care a dus la peritonită. De exemplu, dacă peritonita a fost cauzată de o ruptură de apendice, acesta va trebui îndepărtat chirurgical.
- de drenare a abceselor
Uneori, în peritoneu se formează abcese (acumulări de puroi). Acestea pot fi drenate cu ajutorul unui ac, sub anestezie locală. Drenarea abceselor ajută la reducerea inflamației și la ameliorarea simptomelor.
Premium Probiotic-Prebiotic poate fi un supliment util în această etapă, contribuind la refacerea florei intestinale și la întărirea sistemului imunitar. Probioticele sunt bacterii benefice, care ajută la menținerea echilibrului microflorei intestinale, iar prebioticele sunt fibre alimentare care hrănesc aceste bacterii. Împreună, susțin sănătatea sistemului digestiv și implicit funcționarea optimă a întregului organism.
Este important de reținut că peritonita este o afecțiune gravă, iar tratamentul trebuie inițiat cât mai curând posibil. Dacă ai simptome sugestive de peritonită, solicită imediat asistență medicală. Momentul diagnosticării poate face diferența în evoluția afecțiunii.
Recuperarea după peritonita acută poate dura câteva săptămâni sau chiar luni. Este important ca pacientul să respecte cu strictețe recomandările medicului, să urmeze tratamentul medicamentos și să aibă o dietă adecvată. Deși este o afecțiune gravă, cu un tratament prompt și o îngrijire adecvată, majoritatea pacienților se recuperează complet. Ai grijă de corpul tău!
Referințe:
https://www.nhs.uk/conditions/peritonitis/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/peritonitis/symptoms-causes/syc-20376247
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17831-peritonitis
https://www.webmd.com/digestive-disorders/peritonitis-symptoms-causes-treatments
