Siringomielia – ce este, de ce apare și cum se manifestă această boală
Creierul este cel mai complex organ al nostru, fiind responsabil de coordonarea unui număr mare de funcții esențiale pentru organism. De asemenea, este implicat în controlul mișcărilor membrelor prin intermediul conexiunii cu măduva spinării, care se află în interiorul coloanei vertebrale. De aceea unele boli care afectează doar creierul sau doar coloana au impact asupra amândurora. Așa se întâmplă în cazul siringomieliei, care este la bază o afecțiune neurologică.
În continuare, vom explora siringomielia, discutând cauzele apariției, simptomele asociate și opțiunile de tratament disponibile.
Siringomielia – ce este și care sunt simptomele?
Care este definiția siringomieliei mai exact? Siringomielia este o afecțiune rară, caracterizată prin formarea unei cavități pline cu lichid, numită sirinx, în interiorul măduvei spinării. Acest lichid este lichidul cefalorahidian, care în mod normal protejează creierul și măduva spinării. În cazul siringomieliei, acumularea acestui lichid în chisturi poate duce la compresia și deteriorarea măduvei spinării. Boala este destul de rară și se dezvoltă doar în anumite condiții, cum ar fi blocarea fluxului normal de lichid cefalorahidian, traume la nivelul măduvei sau anumite malformații congenitale.
Când vine vorba de protejarea oaselor și mușchilor, care sunt esențiale pentru mișcare, avem două responsabilități importante: să facem activitate fizică și să ne alimentăm corect. Pentru ca aceste sisteme să funcționeze optim, trebuie să le antrenăm și să le furnizăm energia necesară. Deoarece poate fi dificil să obținem toți nutrienții din alimentație, suplimentele pot fi de ajutor. Un exemplu este magneziul, un mineral esențial pentru sănătatea musculară și osoasă.
Magneziul este unul dintre mineralele esențiale din organism. Rolul său este a susține funcționarea corectă a mușchilor, oaselor, dinților, creierului și a inimii. Suplimentul Magneziu Lipozomal are o doză de 320 de miligrame de magneziu sub formă lipozomală. Acest lucru asigură cea mai mare rată de absorbție în organism, de 99%. Astfel, mineralul va ajunge direct în celule și în sânge, oferind beneficii maxime pentru sănătate.
Suplimentele pe bază de magneziu sunt necesare pentru că organismul nostru nu îl produce în cantități suficiente, iar rezervele se epuizează rapid.
Simptomele siringomieliei
Siringomielia este o afecțiune ale cărei simptome se dezvoltă treptat în timp. Acestea pot apărea între adolescență și vârsta de 45 de ani, fără a se manifesta brusc sau acut. Evoluția bolii este lentă și progresivă, iar simptomele variază în funcție de locul în care se formează sirinxul (cavitatea plină de lichid în măduva spinării).
Iată care sunt principalele simptome pe care le putem experimenta dacă suferim de siringomielie:
- durerea de cap sau cefaleea;
- pierderea sensibilității termice și la durere, în special la nivelul mâinilor, astfel că nu mai putem face diferența între cald și rece la atingere;
- durerea la nivelul brațelor și al mâinilor cu senzația de furnicături sau arsuri;
- amorțeala la nivelul extremităților;
- slăbiciunea musculară, în special la nivelul brațelor;
- rigiditatea la nivelul spatelui, umerilor, gâtului, brațelor sau picioarelor;
- spasmele membrelor inferioare;
- pierderea echilibrului;
- ataxia sau imposibilitatea de a ne coordona mișcările în mers;
- incontinența urinară sau fecală;
- afecțiuni ale funcțiilor sexuale.
În cazul copiilor, siringomielia poate avea ca simptom distinctiv scolioza sau deformarea coloanei vertebrale. La adulți, un semn este că rigiditatea apare pe ambele părți ale gâtului sau spatelui în mod egal. Rareori, senzația se va manifesta pe o singură latură.
Cu toate că aceste simptome apar treptat, este bine să ne prezentăm la medic din timp, deoarece boala poate avea complicații serioase.
Printre acestea se numără:
- mielopatia, care este lezarea măduvei osoase și care poate duce la paralizii ale mâinilor și picioarelor;
- infecțiile, în special la nivelul plămânilor, cum ar fi pneumoniile;
- ulcerele de decubit sau de presiune;
- formarea de cheaguri de sânge la nivelul picioarelor sau tromboza venoasă profundă.
Simptomele siringomieliei pot fi diferite de la o persoană la alta, însă ele depind și de gradul de severitate al bolii. De asemenea, unii oameni pot fi asimptomatici, în timp ce la alții boala poate progresa într-un interval scurt de timp, provocând paralizia.
Dar care sunt cauzele care provoacă siringomielia? Deși nu sunt multe, ele sunt foarte importante, deoarece pe baza lor se stabilește tipul bolii de care suferim.
Siringomielia și cauzele apariției sale
Traumatismele fizice sunt doar o cauză a apariției siringomieliei, însă boala este de mai multe tipuri. Așadar, poate fi provocată și de alți factori. Printre aceștia sunt:
- leziunile la nivelul măduvei cauzate de factori non-traumatici, precum tumorile;
- tulburările circulatorii ale lichidului cefalorahidian;
- bolile precum meningita și arahnoidita;
- sindromul măduvei legate;
- mielita;
- malformațiile congenitale.
Printre cele mai comune malformații asociate cu unele cazuri de siringomielie se numără malformațiile Arnold-Chiari de tip I și II. Acestea implică deplasarea părții inferioare a cerebelului prin deschiderea care separă craniul de canalul spinal cervical. În unele cazuri, pot apărea și complicații precum disrafismele spinale, care sunt defecte de închidere a arcurilor vertebrale. Această situație poate duce la formarea unui chist umplut nu doar cu lichid cefalorahidian, ci și cu resturi de țesut medular.
În ceea ce privește traumatismele, acestea pot avea efecte la ani distanță de la producere, astfel că există posibilitatea să nu facem legătura între ele și apariția siringomieliei.
Există și anumiți factori de risc, printre care malformațiile la nivelul cranian sau cervical care pot duce la siringomielie. La femeile însărcinate, un deficit de acid folic poate crește riscul apariției defectelor de tub neural la făt.
Siringomielia și tipurile sale
Siringomielia este de mai multe tipuri, putând fi împărțită după cauzele care o provoacă sau după locul de manifestare.
După cauze, siringomielia poate fi dobândită sau provocată de factori externi, însă ea poate fi și moștenită. După locul de manifestare, poate fi cervicală său toracală. Indiferent de forma bolii, aceasta poate duce la handicap sever, cum ar fi curbarea coloanei vertebrale sau scolioza.
Siringomielia cervicală
Siringomielia cervicală apare adesea din cauza malformației de tip Chiari. Aceasta duce la formarea sirinxului în regiunea cervicală a coloanei vertebrale. Siringomielia cervicală poate fi însoțită și de hidrocefalie sau acumularea de lichid în cavitatea craniană. Aceasta din urmă este cea care duce la apariția durerilor de cap severe atunci când tușim sau ne încordăm. De asemenea, un alt simptom al său poate fi pierderea cunoștinței, mai ales atunci când durerile sunt foarte mari.
Forma dobândită a siringomieilei cervicale poate fi cauzată de boli precum meningita, arahnoidita și de tumori ale măduvei osoase.
Siringomielia toracală
Siringomielia toracală sau dorsală se dezvoltă, de obicei, la nivelul toracelui. Simptomele vor fi aceleași ca în cazul celei cervicale. Singura diferență între cele două este localizarea sirinxului. Siringomielia toracală sau dorsală poate cauza tulburări care se simt atât subcutanat, cât și la nivelul pielii. De asemenea, durerile resimțite în cazul acesteia pot fi sub forma unei arsuri, de tipul neuropatiei periferice. Atunci când progresează, boala poate ataca fibrele motorii, ducând la:
- slăbiciune la nivelul picioarelor;
- slăbiciune musculară;
- spasme la nivelul picioarelor;
- atrofierea mușchilor;
- pierderea reflexelor la nivelul mâinilor și brațelor.
În cele mai multe cazuri, slăbiciunea mușchilor la nivel dorsal este cea care duce la formarea scoliozei. De altfel, acesta este unul dintre cele mai frecvente semne ale bolii. La copii, ea poate apărea la vârste destul de fragede.
Siringomielia – metode de diagnosticare și tratament
La ce medic mergem dacă avem unul dintre simptomele descrise mai sus? Dacă experimentăm vreunul dintre semnele siringomieliei, trebuie să ne prezentăm la medicul neurolog. Procesul de diagnosticare va începe cu un consult medical și o anamneză detaliată. Ulterior, cea mai rapidă metodă pentru aflarea diagnosticului este RMN-ul, care poate fi efectuat cu sau fără substanță de contrast, în funcție de recomandările medicului.
În urma unui RMN se pot depista următoarele:
- dacă există leziuni ale măduvei osoase;
- dacă există anumite tumori la nivelul coloanei vertebrale sau chiar la nivelul creierului;
- dacă s-a format sau nu sirinxul.
În cazul confirmării diagnosticului, tot RMN-ul va arăta dimensiunea și localizarea lui: cervicală sau toracală.
În unele situații, se poate efectua și tomografia computerizată, însă, de cele mai multe ori, RMN-ul este cea mai indicată investigație.
Tratamentul siringomieliei
Tratamentul siringomieliei depinde în mare măsură de gradul de severitate al simptomelor și de cât de repede a progresat boala. Atunci când este asimptomatică, este mai ușor de tratat, însă astfel de cazuri sunt descoperite întâmplător și nu necesită intervenție. În schimb, afecțiunea va fi monitorizată. În acest scop, se vor face RMN-uri periodice și se recomandă evitarea activităților fizice solicitante. De asemenea, poate fi indicată kinetoterapia.
Atunci când deja prezentăm simptome de siringomielie, dacă boala nu a luat o formă gravă, se poate efectua drenarea sirinxului. Drenajul este posibil doar când nu există malformații de tip Chiari sau tumori. Procedura poate ameliora simptome precum durerile de cap. În cazul unor traumatisme, medicul poate îndepărta obstrucția (fragmentul de os) care poate duce la formarea chistului.
O altă abordare de tratare a siringomieliei este intervenția chirurgicală. Tipul de operație va fi diferit în funcție de cauza bolii. Scopul este acela de a reduce presiunea de pe măduvă și restabilirea fluxului lichidului cefalorahidian.
Atunci când este vorba de siringomielie congenitală asociată cu o malformație Chiari, operația presupune îndepărtarea unei mici părți din osul occipital. Astfel, se creează mai mult spațiu pentru ca cerebelul să nu mai alunece spre joncțiunea cranio-vertebrală.
În cele mai multe cazuri, tratamentul chirurgical are succesul scontat. Există și situații în care cavitatea se formează la loc, fiind necesare alte intervenții.
Poate fi prevenită siringomielia?
Având în vedere că această boală poate deveni gravă dacă nu este tratată la timp, este important să știm cum o putem preveni. O veste bună este că există măsuri de precauție, în special pentru viitoarele mame, care pot lua acid folic în timpul sarcinii. Acidul folic contribuie la reducerea riscului de apariție a defectelor de tub neural la făt. Totuși, dacă boala are o cauză genetică, prevenirea acesteia nu este posibilă, iar afecțiunea se poate manifesta în ciuda acestor măsuri.
În cazul adulților, cea mai simplă metodă de prevenire a siringomieliei este evitarea traumatismelor la nivelul coloanei vertebrale. De asemenea, în cazul în care ne accidentăm, este foarte important să investigăm și să tratăm durerile și posibilele răni.
Un alt aspect important este să ne prezentăm la medic atunci când avem dureri, deoarece siringomielia poate semăna cu hidromielia. Aceasta din urmă presupune tot formarea unei cavități care se umple cu lichid, însă un RMN poate arăta diferențele dintre cele două.
Într-o ultimă instanță, în cazul copiilor, este necesară prezența la medic la apariția primelor semne de scolioză. Chiar dacă poate fi vorba doar despre o poziție incorectă care a dus la curbarea coloanei, diagnosticarea timpurie înseamnă o abordare terapeutică mai puțin invazivă, cum ar fi kinetoterapia.
În concluzie, siringomielia este o afecțiune neurologică rară, dar debilitantă, care poate apărea din diverse cauze. Printre acestea se numără malformațiile congenitale, bolile precum meningita sau arahnoidita, sau traumatismele coloanei vertebrale. Aceasta poate fi, de asemenea, moștenită. Simptomele evoluează lent și pot progresa pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, iar la copii primul semn este adesea scolioza. Cel mai frecvent simptom al bolii este senzația de amorțeală în mâini. Diagnosticul se face printr-un RMN, iar tratamentul constă în drenarea cavității pline cu lichid cefalorahidian sau îndepărtarea chirurgicală a obstrucției măduvei spinării.
Referințe:
www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/syringomyelia
www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537110/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/syringomyelia/symptoms-causes/syc-20354771
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/6126-syringomyelia
Fotografie de Tumisu pe Pixabay.com
