Rezistența la insulină – ce e de făcut pentru a preveni și controla această afecțiune de tip endocrinologic
Organismul uman funcționează pe baza multor sisteme și aparate ce se dezvoltă în mod natural. Dacă oasele, mușchii, sângele și organele sunt recunoscute drept foarte importante, există și alte sisteme trecute adesea cu vederea. Printre acestea, un sistem extrem de important este reprezentat de cel endocrin.
Acesta este reprezentat de toate organele ce secretă și excretă hormoni, particule chimice responsabile de numeroase procese fiziologice. Totodată, acești compuși sunt implicați în procesele metabolice care susțin buna funcționare a organismului. Insulina este unul dintre acești hormoni fără de care corpul uman nu ar mai putea fi la fel. În continuare, vom aprofunda subiectul insulinei, explicând în detaliu principiile rezistenței la acest hormon și ce implicații are.
La ce se referă termenul de „rezistență la insulină”?
Rezistența la insulină este un semn ce apare atunci când celulele din mușchi, grăsime și ficat nu răspund corespunzător. Insulina este un hormon pe care pancreasul nostru îl produce și care este indispensabil pentru viață. Totodată, acesta este important și pentru reglarea nivelului de glucoză (zahăr) din sânge. Sunt cunoscute până în prezent rezistența la insulină timpurie sau întârziată (care apare la o vârstă înaintată). De asemenea, rezistența poate fi pasageră, temporară sau permanentă.
În mod fiziologic, procedeul parcurs de insulină presupune următorii pași:
Corpul nostru descompune alimentele pe care le consumăm în glucoză (zahăr), adică principala sursă de energie a organismului. Glucoza intră în sânge, ceea ce semnalează pancreasului să elibereze insulină.
Hormonul ajută glucoza din sânge să intre în celulele musculare, adipoase și hepatice. Astfel, celulele o vor putea folosi pentru energie sau stoca pentru o utilizare ulterioară. Când glucoza intră în celulele noastre și nivelurile din fluxul sangvin scad, ea semnalează pancreasului să nu mai producă insulină.
Ce procedeu determină apariția simptomelor de rezistență la insulină?
Din mai multe motive, celulele musculare, adipoase și hepatice pot răspunde inadecvat la insulină. Acest lucru înseamnă că nu pot prelua eficient glucoza din sânge sau nu o pot stoca așa cum trebuie. În realitate, această abatere de la fiziologic indică rezistența la insulină. Ca rezultat, pancreasul produce mai multă insulină pentru a încerca să depășească nivelul crescut de glucoză din sânge. Procedeul din urmă este cunoscut drept hiperinsulinemie.
Ce putem face pentru scăderea rezistenței la insulină?
O variantă pe care o putem încerca este reprezentată de un amestec de produse naturale. Castravetele-amar, Gurmarul, Scorțișoara, Aronia, Afinul, Banaba și Schinduful din compoziția Premium Gluco-Diabet Formula ne pot ajuta în lupta contra insulinorezistenței. Cu doar un singur flacon de 120 de capsule, putem începe un regim pentru rezistență la insulină pentru o lună.
Produsul natural crește sensibilitatea celulelor la acțiunea insulinei și facilitează prelucrarea acesteia. În acest fel, formula naturistă reglează glicemia și asigură un nivel optim de zaharuri în sânge. Mai mult decât atât, previne instalarea diabetului și a complicațiilor asociate cu bolile metabolice.
Care este legătura dintre simptomele rezistenței la insulină și principalele boli metabolice?
Atât timp cât pancreasul produce insulină pentru a depăși răspunsul slab al celulelor, nivelul zahărului din sânge va rămâne sănătos. Dacă celulele noastre devin rezistente la insulină, acest lucru duce la niveluri crescute de glucoză în sânge (hiperglicemie). Acest lucru, în timp, duce la prediabet și diabet de tip 2.
În plus, față de diabetul de tip 2, rezistența la insulină este asociată cu mai multe alte afecțiuni, inclusiv:
- Obezitatea;
- Boala cardiovasculară;
- Boală hepatică grasă nonalcoolică;
- Sindromul metabolic;
- Sindromul ovarului polichistic (SOP).
Care este diferența dintre rezistența la insulină și diabet?
Oricine poate dezvolta rezistență la insulină – temporar sau cronic. În timp, rezistența cronică la insulină poate duce la prediabet și apoi la diabet de tip 2. Desigur, acest lucru este valabil dacă nu este tratată.
Prediabetul apare atunci când nivelul de glucoză regăsită în sânge este mai mare decât în mod normal, dar nu destul de mare pentru a putea fi diagnosticat ca diabet. Prediabetul apare, de obicei, la persoanele care au deja o anumită rezistență la insulină.
Prediabetul poate duce la diabet de tip 2, cel mai frecvent tip de diabet. Patologia aceasta apare atunci când pancreasul nu produce suficientă insulină sau corpul nu o folosește corespunzător (rezistență la insulină). Astfel, se ajunge la niveluri ridicate de glucoză din sânge.
Diabetul de tip 1 apare atunci când sistemul imunitar al corpului tău atacă celulele producătoare de insulină din pancreas dintr-un motiv necunoscut. Este o boală autoimună și cronică. Persoanele cu diabet de tip 1 trebuie să își injecteze insulină sintetică pentru a trăi și a fi sănătoși.
Diabetul gestațional este o formă temporară de diabet care poate apărea în timpul sarcinii. Este cauzat de rezistența la insulină, care se datorează hormonilor pe care îi produce placenta. Acesta dispare odată ce copilul se naște.
Medicii au posibilitatea de a depista de timpuriu orice semn de diabet. O metodă eficientă este dozarea din sânge a unui parametru numit hemoglobină glicată (HbA1c). Acesta arată nivelul mediu de zahăr din sânge pentru ultimele trei luni. În general:
- Un nivel de A1c sub 5,7% este considerat normal.
- Un nivel de A1c între 5,7% și 6,4% este considerat a fi prediabet.
- Un nivel A1c de 6,5% sau mai mare la două teste separate indică diabet de tip 2.
Persoanele cu diabet zaharat de tip 1 au, de obicei, un nivel foarte ridicat de A1C. Totodată, ei au niveluri foarte ridicate de glucoză în sânge la diagnosticare. În aceste cazuri, pancreasul lor produce insulină într-o cantitate foarte redusă ori chiar deloc.
Care sunt cauzele și factorii de risc ce ne pot face rezistenți la insulină?
Rezistența la insulină poate fi cauzată de o mulțime de factori. Principalii doi factori care par să contribuie la rezistența la insulină sunt excesul de grăsime corporală și lipsa activității fizice.
Persoanele care au prediabet și diabet de tip 2 au, de obicei, un anumit nivel de rezistență la insulină. Persoanele cu diabet zaharat de tip 1 pot experimenta și rezistență la insulină.
Cât de întâlnită este rezistența la insulină?
Este dificil de precizat o statistică. Nu există teste pentru a verifica rezistența la insulină și nici simptome până când aceasta se transformă în prediabet sau diabet de tip 2. Cea mai bună metodă de a măsura prevalența rezistenței la insulină este prin numărul de cazuri de prediabet. Peste 84 de milioane de adulți din Statele Unite au prediabet. Acest număr indică aproximativ 1 din 3 adulți.
Cum ne afectează rezistența la insulină corpul?
Dezvoltarea rezistenței la insulină crește de obicei producția de insulină (hiperinsulinemie). În acest fel, corpul nostru poate menține un nivel sănătos de zahăr în sânge. Nivelurile crescute de insulină pot duce la creșterea în greutate, ceea ce, la rândul său, înrăutățește rezistența la insulină.
Hiperinsulinemia este, de asemenea, asociată cu următoarele afecțiuni:
- Niveluri mai ridicate ale trigliceridelor;
- Îngustarea arterelor (ateroscleroză);
- Hipertensiune arterială.
Rezistența la insulină este, de asemenea, principala caracteristică a sindromului metabolic. Prin acesta se înțelege o serie de elemente ce includ excesul de grăsime din jurul taliei și rezistența la insulină. Totodată, sindromul metabolic este corelat cu un risc crescut de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral și diabet de tip 2.
Printre caracteristicile definitorii ale sindromului metabolic se regăsesc:
- Niveluri crescute de glucoză din sânge (hiperglicemie);
- Un nivel crescut de trigliceride;
- Niveluri scăzute de colesterol bun, HDL (lipoproteine de înaltă densitate);
- Tensiune arterială crescută (hipertensiune)
- Este important să reținem că diagnosticul de sindrom metabolic se poate stabili și dacă apare un singur semn.
Care sunt cauzele rezistenței la insulină?
Oamenii de știință mai au multe de descoperit despre cum se instalează rezistența la insulină. Până acum, au identificat mai multe gene care pot face ca o persoană să dezvolte rezistență la insulină. În plus, persoanele în vârstă sunt mai predispuse la această problemă.
Cauzele dobândite ale rezistenței la insulină
Excesul de grăsime corporală: în special depunerile abdominale și din jurul organelor (grăsimea viscerală), este o cauză principală a rezistenței la insulină. Studiile au arătat că grăsimea de pe abdomen produce hormoni și alte substanțe care pot contribui la inflamația pe termen lung a corpului. Această inflamație poate juca un rol în rezistența la insulină.
- Sedentarismul: Activitatea fizică face corpul mai sensibil la insulină și construiește mușchi care pot absorbi glucoza din sânge. Lipsa activității fizice poate avea efecte opuse și poate provoca rezistență la insulină. În plus, lipsa activității fizice și un stil de viață sedentar sunt asociate cu creșterea în greutate, care poate contribui și la rezistența la insulină.
- Dieta: alimentele foarte procesate, bogate în carbohidrați și grăsimi saturate sunt asociate cu rezistența la insulină. Corpul nostru digeră foarte repede alimentele foarte procesate, bogate în carbohidrați, ceea ce determină creșterea rapidă a glicemiei. Acest lucru pune un stres suplimentar asupra pancreasului pentru a produce insulină, care, poate duce la insulinorezistență.
- Anumite medicamente: Anumite produse medicamentoase pot provoca rezistență la insulină. Este vorba despre steroizi, medicamente pentru tensiunea arterială, tratamente HIV și unele produse psihiatrice.
Tulburări hormonale care pot provoca rezistență la insulină
Problemele cu anumiți hormoni pot afecta cât de bine folosește organismul insulina. Tulburările hormonale care pot provoca rezistență la insulină includ:
- Sindromul Cushing: Această afecțiune se instalează atunci când există cortizol suplimentar în corpul nostru. Cortizolul, „hormonul stresului”, este vital pentru reglarea nivelului de zahăr din sânge (prin creșterea acestora) și transformarea alimentelor în energie. Excesul de cortizol poate contracara efectele insulinei, provocând rezistență la insulină.
- Acromegalie: Aceasta este o afecțiune rară, dar gravă, care se întâmplă atunci când există niveluri ridicate de hormon de creștere (STH). Nivelurile ridicate de STH pot duce la creșterea producției de glucoză, ceea ce poate duce la rezistența la insulină.
- Hipotiroidism: Această afecțiune apare atunci când tiroida este afectată și nu poate produce o cantitate suficientă de hormoni tiroidieni. Tiroida joacă un rol important în reglarea metabolismului (modul în care corpul transformă alimentele pe care le consumăm pentru energie). Când se produce prea puțin hormon tiroidian, încetinește metabolismul, inclusiv metabolismul glucozei, ceea ce poate duce la rezistența la insulină.
Care sunt recomandările și alimentele ce reduc rezistența la insulină?
Dieta noastră are un impact însemnat asupra nivelului de zahăr din sânge și de insulină. Alimentele foarte procesate, bogate în carbohidrați și grăsimi necesită mai multă insulină pentru a fi prelucrate.
Consumul de produse cu indice glicemic redus ne poate ajuta să corectăm rezistența la insulină. Consumul de alimente cu fibre ajută, de asemenea, la reglarea nivelului de zahăr din sânge. Acest lucru se datorează faptului că organismul necesită mai mult timp pentru a digera fibrele, iar nivelul glicemiei nu crește la fel de mult.
Indicele glicemic (IG) este un parametru care clasifică alimentele care conțin carbohidrați în funcție de cât de mult influențează glicemia.
Alimentele cu IG ridicat au, în general, o mulțime de carbohidrați și/sau zahăr și un conținut scăzut sau inexistent de fibre. Alimentele cu IG scăzut au în general cantități scăzute de carbohidrați și cantități mai mari de fibre.
Exemple de alimente cu IG ridicat:
- Pâine albă;
- Cartofi;
- Cerealele consumate în general la micul dejun;
- Prăjituri și dulciuri;
- Fructe precum pepenele verde și curmale.
Exemple de alimente cu IG scăzut:
- Fasole și leguminoase;
- Fructe precum merele și fructele de pădure;
- Legume fără amidon, cum ar fi sparanghelul, conopida și verdeața;
- Nuci;
- Lactate, pește și carne.
Nu trebuie să uităm că orice schimbare a stilului de viață trebuie neapărat discutată cu medicul nostru. Doar acesta ne poate îndruma spre deciziile potrivite și ne poate ajuta să ne simțim mai bine. Rezistența la insulină este o problemă foarte comună, dar care poate fi ținută sub control cu ușurință!
Referințe:
- https://www.niddk.nih.gov/health-information/diabetes/overview/what-is-diabetes/prediabetes-insulin-resistance
- https://www.cdc.gov/diabetes/basics/insulin-resistance.html
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507839/
- https://www.webmd.com/diabetes/insulin-resistance-syndrome
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/obesity/multimedia/vid-20536756
Poză de Nataliya Vaitkevich pe Pexels
